Şcoala sufletului
Autor: Ph. Yancey  |  Album: Rugăciunea  |  Tematica: Mărturii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 08/08/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 6 voturi
Şcoala sufletului

   Am numit cartea Psalmilor o posibilă demonstraţie practică de rugăciune. Când simt că nu-mi vin cuvintele în faţa lui Dumnezeu, recurg la citirea cărţii cu rugăciuni gata formulate. Aici găsesc rugăciuni care se potrivesc cu orice stare sufletească, 150 de psalmi aparent aranjaţi fără nici o preocupare pentru alăturările supărătoare. Psalmul 23, unul din cei mai luminoşi şi aducători de mângâiere, urmează în mod ciudat după Psalmul 22 care cuprinde cuvintele deznădăjduite rostite de Isus pe cruce. Psalmul 138, degajând atâta pace şi laudă, urmează după un psalm clocotind de revoltă şi sete de răzbunare.

   Am vizitat o mânăstire trappistă în care călugării recită împreună cei 150 de psalmi într-o perioadă de două săptămâni, ceea ce înseamnă că parcurg circa unsprezece psalmi zilnic. (În unele mânăstiri, recitatorii înzestraţi intonează întreaga carte a Psalmilor într-un singur interval de douăzeci şi patru de ore.) După ani de repetare, aceştia cunosc toţi psalmii pe de rost, aşa cum majoritatea oamenilor îşi cunosc imnul naţional. Şi totuşi, reacţia facială individuală proiectează ca pe un ecran psalmii care vorbesc eului adevărat în momentul respectiv.

   Călugărul rotofei, cu barbă, aflat în primul rând se însufleţeşte când aude cuvinte de laudă şi mulţumire. Vecinul lui sobru, cu un glas surprinzător de înalt, participă mai intens în timpul psalmilor de jale. Lupte pentru putere? Boală? Moartea cuiva drag? Îndoieli în credinţă? Griji legate de viitorul financiar? Orice s-ar petrece între zidurile mânăstirii, e foarte probabil ca unul din psalmii zilei să amintească şi să vorbească de acest lucru. Sf. Ambrozie descria psalmii ca pe "un fel de sală de antrenament pentru folosul oricărui suflet". Îmi place această imagine a unei săli de gimnastică sufletească dotată cu aparatele care se potrivesc oricărui aspirant la titlul de atlet al rugăciunii.

   Marin Marty, profesor de teologie luterană, şi-a început practica de citire a psalmilor împreună cu soţia lui care trecea prin calvarul îndelungat al cancerului terminal. Aceasta era nevoită să se scoale la miezul nopţii ca să ia medicamentele care înlăturau senzaţia de greaţă provocată de chimioterapie. Le trebuia apoi timp amândurora ca să adoarmă iar şi, în acea perioadă, soţul ei a început să citească Psalmii cu voce tare. Într-o noapte, ea l-a prins că a sărit de la Psalmul 87 direct la 91. Marty evitase cuvintele psalmului 88 ("... mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor. Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă... ") şi a trecut la o imagine mai consolatoare: "El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde sub aripile Lui."

   "De ce ai sărit peste psalmii aceia?", l-a întrebat soţia lui. Marty i-a spus că nu era sigur că ea putea suporta psalmul 88 în seara aceea. "Întoarce-te la el. Citeşte-l", i-a cerut ea. "Dacă nu sunt gata să înfrunt întunericul din el, cum am să văd lumina din ceilalţi?"

   Mai târziu, Martin Marty a scris o carte despre acea perioadă dificilă (A Cry of Absence; Strigătul absenţei) în care aprecia că, în acest text clasic de devoţiune creştină, jumătate din psalmi au un ton sumbru, şi doar o treime degajă o atmosferă solară, senină. Psalmii ajută la "îmblânzirea spaimei şi durerii" în împrejurări ca acelea prin care trecea soţia lui. S-a agăţat de cuvintele altora când ale lui au secat.

   Marty mărturiseşte că, de-a lungul vieţii lui de credinţă, în ciuda eforturilor repetate, rareori a avut sentimentul unei legături directe cu Dumnezeu; putea să numere pe degete de câte ori L-a simţit acolo". A descoperit că, în comunicarea cu Dumnezeu, trebuie să se bazeze pe mijloace secundare de abordare, cum ar fi Psalmii, oarecum înrudiţi cu scrisorile de dragoste pe care le schimbă îndrăgostiţii între ei, şi să păstreze legătura cu El chiar şi în timpul unei perioade de absenţă.

   Toţi cei care stau în tovărăşia lui Dumnezeu trec prin etape cu momente luminoase, pline de bucurie, dar şi prin clipe întunecate, viforoase. Terry Muck face o analogie din două perspective contrastante, cea a ţăranilor şi a orăşenilor. El îl citează pe un fermier bătrân care lucrează şi la o fabrică din oraş:

   Cea mai mare diferenţă pe care o văd este că orăşenii cred întotdeauna că anul acesta trebuie să fie mai bun decât cel care a trecut. Dacă nu li se măreşte leafa, nu-şi cumpără ceva nou, sau nu-şi îmbunătăţesc oarecum starea materială, se cred nişte rataţi. Noi, cei care muncim pământul, vedem lucrurile puţin diferit. Noi ştim că vor fi ani buni şi ani răi. Nu avem nici un control asupra vremii. Nu putem preveni o recoltă slabă. Nu putem împiedica bolile. Aşa că ne-am deprins să muncim din greu şi cu gândul că trebuie să ducem orice vine asupra noastră.

   De atunci, întocmai ca un fermier, am cunoscut şi ani buni şi ani mai răi în viaţa mea de rugăciune, vremuri de mulţumire sufletească şi recunoştinţă, dar şi vremuri de tulburare lăuntrică şi derapaj. Mă aşteptam la o creştere în linie dreaptă, ceva în genul graficelor; în schimb, privind în urmă, văd că momentele cele mai întunecate mi-au consolidat credinţa şi că, într-un fel, cuvintele scrise în acele perioade au fost folosite de Dumnezeu pentru a le vorbi altora.

   Mulţi pastori cunosc experienţa întoarcerii acasă duminica după-amiaza cu sentimentul că totul a fost un eşec lamentabil, doar pentru a auzi de la un credincios din congregaţie că predica din acea zi i-a vorbit mai mult ca oricare alta. Poate că şi Dumnezeu vede rugăciunea noastră în acelaşi fel. Aşa cum scria C. S. Lewis: "În concepţia mea, rugăciunile care ne par nouă cele mai slabe pot să fie de fapt, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune." (fragment)



trebuie să recunosc că psalmii sunt frumoşi şi mult mai uşor de înţeles. Trebuie să mărturisesc că sunt şi mai uşor de citit şi am avut momente când voiam să mă rog exact după psami, să-I mulţumesc Domnului citind psalmi, când voiam să am părtăţie cu Domnul citeam psalmi. Am încercat să memorez şi versete şi mă rugam după acele versete, vorbeam cu Dumnezeu după versetele citite. Toată Biblia ne este de folos de fapt, dar citind acest fragment, cu drag mi-aduc aminte de acele trăiri, de acele timpuri.
Fii binecuvântată sora Flori şi Domnul să-şi reverse toată dragoastea peste tine şi toată casa ta.
Adăugat în 08/08/2012 de 1954adina.9mai
este foarte normal, ca sa treci prin scoala, mai ales a sufletului!Dumnezeu are nevoie de sufletul nostru asa cum vrea El , nu cum stim noi sa oferim.Cred caci, scoala sufletului ar trebui sa fie recunoscuta ca Scoala cea mai Inalta!Aceasta este singura scoala din care omul, isi cunoaste Creatorul.Dintotdeauna, omul,a avut nevoie de comunicare cu Dumnezeu.Prima pereche creata, se desfata in prezenta Domnului.Cred caci acolo s-au cintat Psalmii bucuriei.Dupa plecarea lor, din prezenta Domnului, au inceput si cintarea plinsului, de care ,nici noi nu ducem lipsa.Modelul nostru de inchinare,si lauda la adresa Tatalui Ceresc ,este Mintuitorul. El, a coborit din cerul in care a locuit cu Tatal si Duhul Sfint inainte sa vina pe pamint pentru mintuirea noastra. Sincer ,cred, caci acolo, in Cuvintul Domnului, in lauda Sa, se ascund toate cintarile de lauda. Din plinsul Lui, pentru noi, se vad si citesc lacrimile si patimile suferite , ca noi sa fim iertati si mutati in cer.Sufletul , innoit, de Domnul , scolit de Cuvint si ascultare va cinta o cintare vesnica , numai a lui!Ce minunat! Numai a lui!Din dragoste pentru Domnul si din suferintele indurate pe acest pamint,se nasc creatii superbe, cu care sufletul doritor de Cer, ''isi varsa inaintea Domnului'', tot oful.Domnul, ne trece prin scoala sufletului, ca sa putem functiona la parametrii inalti de inchinare inaintea Lui, pentru a ne feri de relatia nesanatoasa cu oferta acestei lumi.Slavit sa fie Domnul care ne invata sa traim sfint si curat in aceasta lume, avindu-L ca model .. pe Domnul nostru, Isus Christos!
Adăugat în 08/08/2012 de sanda_tulics
Mulţumesc pentru comentarii la această minunată lecţie pe care doar omul înţelept o poate primi; toate plăcerile au un preţ (scria cineva) dar plăcerea de a te afla în înalta şcoală a sufletului duce spre un preţ ce nu poate fi măsurat pământeşte; maxima socratică "cunoaşte-te pe tine însuţi" consider eu o putem aplica la studierea şi citirea psalmilor deoarece cum se arată şi în pasajul de mai sus cu cei doi călugări, ne putem vedea starea ca într-o oglindă prin lumina dată de Duhul Sfânt; fiţi binecuvântaţi cu toţii.
Adăugat în 08/08/2012 de floridinmaracineni
Duhul Domnului Care ne cunoaște sufletul mai bine chiar decât ni-l cunoaștem noi înșine mijlocește El Însuși cu suspine negrăite înaintea lui Dumnezeu pt. noi totul este să știm asculta Duhul Sfânt, să-I cunoaștem bine glasul și să-I dăm întâietate și în rugăciunile noastre, atunci rugile, uneori chier fără cuvinte , alte ori fără de sunet devin cele mai bine primite și utile rugi ale noastre.
Un articol ziditor și încurajator. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânte veșnic!
Adăugat în 09/08/2012 de Ioanhapca
„De atunci, întocmai ca un fermier, am cunoscut şi ani buni şi ani mai răi în viaţa mea de rugăciune, vremuri de mulţumire sufletească şi recunoştinţă, dar şi vremuri de tulburare lăuntrică şi derapaj. Mă aşteptam la o creştere în linie dreaptă, ceva în genul graficelor” -este evident că nimeni n-a crescut vreodată în linie dreaptă în școala lui Dumnezeu, în Viața din Duhul....ci totul poate fi comparat ca o sinusoidă, ca înregistrările electrice EKG și EEG....sau acest proces al creșterii spre cer e ca o spirală...ca ADN-ul nostru de la Creator....
Adăugat în 21/12/2014 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1412
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni