Mulți oameni ar prefera o lume bazată pe un sistem de recompense și pedepse. Într-o asemenea lume, păcatul ar putea fi pedepsit întotdeauna și imediat. La fel, faptele bune ar fi recompensate de îndată. Dreptatea ar domni peste tot și fiecare om ar ști ce vrea Dumnezeu de la el. Deși o asemenea lume imaginară este atrăgătoare, nu ar fi posibilă din două considerente. În primul rând, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, când a ales să-I conteste autoritatea. Natura umană este afectată de păcat. Oamenii sunt mai mult sau mai puțin egoiști. În al doilea rând, într-o astfel de lume, nu ar exista o libertate adevărată. Am face fapte bune pentru a fi răsplătiți imediat. L-am iubi pe Dumnezeu datorită nevoii programate înspre a fi recompensați și nu datorită unei alegeri libere dintre mai multe alternative atrăgătoare.

          Legământul încheiat de Dumnezeu cu israeliții se baza pe un astfel de model. Dumnezeu își răsplătea și își pedepsea poporul în funcție de niște legi stricte și imparțiale. Dacă evreii ascultau de poruncile lui Dumnezeu, aceștia beneficiau de prosperitate, de recolte îmbelșugate, de imunitate la boli și de victorii împotriva popoarelor inamice. Dumnezeu le-a promis că vor avea întâietate asupra neamurilor de pe pământ. În caz contrar, dacă poporul nu asculta de legea Domnului, urma să fie lovit cu boli, secetă, sărăcie și cu sabia națiunilor inamice. Urmările acestui legământ bazat pe un sistem de recompense și pedepse au fost catastrofale. La puțin timp după ce s-a așezat în Canaan, poporul iudeu a ajuns la o stare totală de anarhie. Cartea Judecători descrie mocirla în care se zbăteau evreii. Ulterior, cea mai mare parte a Vechiului Testament redă o istorie sumbră a poporului iudeu, asupra căruia s-au abătut mai mult blestemele lui Dumnezeu decât binecuvântările Lui. În pofida avantajelor de care s-ar fi bucurat dacă ar fi respectat Legământul mozaic, evreii n-au ascultat de Dumnezeu. Biserica lui Isus Hristos nu consideră că Vechiul Legământ trebuie să stea la baza relației dintre Dumnezeu și credincioși. Suntem conștienți că legea mozaică arată doar păcătoșenia și neputința noastră de a respecta condițiile puse de Dumnezeu. În noua eră (de după Isus Hristos) este în vigoare un nou legământ, bazat pe iertarea și harul Mântuitorului nostru.

          Viața nu este dreaptă. Niciun om nu este ferit de dureri și de dezamăgiri. Nici Isus Hristos nu a fost scutit de astfel de lucruri. [1] Mântuitorul nu ne-a oferit o cale de a scăpa de nedreptate, ci un mod de a trece prin ea și dincolo de ea. Vinerea Mare ne-a arătat că viața nu este dreaptă, însă Duminica Paștelui a adus cu sine speranța unei lumi în care nedreptatea, păcatul, suferința și moartea nu vor mai exista. Dar până atunci, fiecare zi pe care o trăim este doar o altă Sâmbătă dinaintea zilei celei mari, Duminica revenirii Mântuitorului. [2] O piedică reală în calea multor persoane care încearcă să influențeze lumea în bine este modul în care aceștia depășesc (sau mai bine spus nu depășesc) situațiile problematice. Trebuie să fim conștienți că există multe nedreptăți pe care le putem vedea la fiecare pas. Fiecare dintre noi putem găsi cu ușurință motive de nemulțumire. Dacă însă vom avea inima plină de amărăciune, cu greu ne vom concentra pe lucrurile constructive pe care le-am putea face. Noi însă ar trebui să Îl lăsăm pe Dumnezeu să repare aceste nedreptăți, atunci când consideră El de cuviință.

          Richard Wurmbrand a descoperit multe situații în care diverși oameni religioși (preoți, pastori, episcopi) i-au pârât pe enoriași la securitate. De exemplu, unul dintre liderii religioși a informat Securitatea că Richard Wurmbrand va ține o serie de predici la Cluj-Napoca, cu scopul de a ataca marxismul. Unii securiști chiar l-au amenințat în anumite ocazii. Dintre toate aceste întâmplări, este memorabilă confruntarea lui Richard cu un agent al Securității, Rugojanu. Acesta era un tip fanatic care mergea din biserică în biserică pentru a-i vâna pe credincioșii sinceri. Rugojanu a ascultat prelegerile pe care le-a ținut Richard la Cluj-Napoca, în care acesta a atacat evoluționismul, dar a abordat și subiectul suferinței. După acest eveniment, Rugojanu i-a convocat pe liderii mai multor biserici și l-a acuzat pe Wurmbrand că încerca să otrăvească tinerii prin atacuri mascate asupra guvernului comunist. El i-a asigurat pe aceștia că Richard nu va mai avea ocazia să predice și a izbucnit într-un acces de furie, exclamând: „Wurmbrand este terminat! Wurmbrand este terminat! Wurmbrand este terminat! Wurmbrand este terminat!”. Apoi și-a luat pardesiul și pălăria și a ieșit furios din clădire. La aproximativ o sută de metri de clădire, o mașină a virat pentru a feri un câine, a intrat pe trotuar și l-a strivit pe Rugojanu, care a decedat pe loc. Când Dumnezeu intervine, El face imediat dreptate. De aceea, ar trebui să Îl lăsăm pe El să se ocupe de lucrurile nedrepte. Astfel a procedat și Richard Wurmbrand care, poate mai mult decât oricare dintre noi, ar fi avut multe motive să se împiedice de tot felul de nedreptăți și abuzuri de care a avut parte.

Bibliografie:

[1] (31) Creștinismul și problema suferinței (dincolo de argumente, o Persoană) - Resurse Creștine

[2] (33) O altă zi de Sâmbătă (în așteptarea revenirii Mântuitorului) - Resurse Creștine