Creștinismul nu poate explica în totalitate orice lucru rău care se întâmplă în lume. Cu siguranță însă, are explicații mai bune decât orice altă religie (ideologie). Dincolo de asta, creștinismul oferă cele mai bune resurse pentru a trece prin suferință, așa cum am văzut în articolele anterioare. Când necazurile dau năvală peste noi, un strop din balsamul vindecător al iubirii lui Dumnezeu ajută mai mult decât orice altceva. Iubirea lui Dumnezeu față de noi s-a făcut desăvârșită la cruce. Pastorul John Stott face următoarele afirmații uluitoare în legătură cu crucea lui Isus Hristos: „Dacă n-ar fi fost crucea, personal n-aș fi putut niciodată să cred în Dumnezeu [... ] În lumea reală a durerii, cum ar putea cineva să I se închine unui Dumnezeu imun la durere? Am intrat în multe temple budiste în mai multe țări din Asia și am stat cu respect în fața statuii lui Buddha, care avea picioarele încrucișate, mâinile împreunate, ochii închiși, o umbră de zâmbet pe buze, o privire îndepărtată în fața lui, detașat de agoniile lumii. Dar, de fiecare dată, după un anumit timp a trebuit să mă întorc. Și, în imaginația mea, m-am întors înspre acel trup singuratic, contorsionat și torturat de pe cruce, cu piroane prin mâini și prin picioare, cu spatele sfârtecat, cu mâinile și picioarele zdrobite, cu fruntea sângerândă din pricina spinilor, cu gura uscată, stors de sete, aruncat în întunericul uitării lui Dumnezeu. Pentru mine, acesta este Dumnezeu! El a renunțat la imunitatea Lui ca să sufere. El a intrat în lumea noastră de carne și sânge, de lacrimi și moarte. El a suferit pentru noi. Suferințele noastre devin mult mai ușor suportabile în lumina suferințelor Lui. Există, totuși, un semn de întrebare cu privire la suferința umană, dar peste el noi punem cu îndrăzneală un alt semn: crucea, care simbolizează suferința divină. Crucea lui Hristos este singura îndreptățire de Sine a lui Dumnezeu într-o lume ca a noastră.” [1]

Bibliografie:

[1] John R. W. Stott, Crucea lui Hristos (Wheaton, 1992), p. 330