Patriarhul Avraam s-a rugat mult timp ca Dumnezeu să îi dea un fiu. Pe măsură ce Isaac (fiul lui Avraam) creștea, inima tatălui său se lega tot mai mult de el. Avraam Îl iubea pe Dumnezeu foarte mult, dar îl iubea și pe fiul său. Deși Avraam a fost inițial focalizat pe binecuvântările pe care i le-a promis Dumnezeu (Geneza 15:2-3), el a învățat să jertfească ce avea mai de preț. Punctul culminant al umblării lui Avraam cu Dumnezeu este scena de pe muntele Moria, când Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să îl jertfească pe Isaac, băiatul pe care îl iubea cel mai mult (Geneza 22:1-2). Patriarhul a ascultat de Dumnezeu, dar a fost oprit chiar înainte să îl omoare pe Isaac (Geneza 22:10-14). Dumnezeu ne-a arătat că relația Lui cu Avraam ajunsese acolo unde își dorea El. Patriarhul Îl iubea pe Dumnezeu cu toată inima lui, cu tot sufletul lui și cu tot cugetul lui. Dumnezeu nu avea nevoie de jertfe umane, pentru că urma El să se jertfească pentru păcatele omenirii. Scena de pe Muntele Moria ne amintește de Golgota. La Golgota însă, Dumnezeu nu a mai intervenit. Singurul Său Fiu S-a făcut blestem și a murit crucificat, ca să plătească pentru păcatele întregii omeniri.

          „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Isus Hristos - Matei 10:37). Uneori, Dumnezeu permite să vină încercări în viețile copiilor Săi pentru a vedea dacă mai are credincioși asemenea patriarhului Avraam, care să-L iubească din toată inima. Lumea ne spune să apreciem lucrurile efemere: plăcerea, frumusețea exterioară, posesiunile materiale. Dar necazurile ne învață să iubim valorile lui Dumnezeu, să ne gândim mai mult la lucrurile care sunt cu adevărat importante și ne ajută să ne maturizăm.

          Biblia ne avertizează să nu ne legăm inima de bogății (Psalmul 62:10), pentru că oamenii care se încred în ele vor cădea (Proverbe 11:28). Isus Hristos Însuși vorbește foarte mult despre bogăție. El ne arată cât de greu le este bogaților să intre în Împărăția lui Dumnezeu, comparând situația lor cu cea a cămilei care nu poate să intre prin urechile unui ac (Luca 18:24-25). Mântuitorul nostru știe ce influențe negative pot avea bogățiile în viețile noastre. El este convins că acolo unde este comoara noastră, este și inima noastră. Tocmai de aceea El ne recomandă să nu ne strângem comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, ci să ne strângem comori în cer (Matei 6:19-22). Isus Hristos nu afirmă că inima noastră ar trebui să fie acolo unde este comoara, ci susține simplul fapt că unde se află comoara, acolo se află și inima celui care o deține. Pe pământ avem cât am adunat, iar în cer avem cât am dat. Nu ceea ce câștigăm, ci ceea ce păstrăm ne face cu adevărat bogați. Un om sărac nu este un om fără bani, ci un om fără viziune spirituală și fără vise. Isus Hristos ne previne să ne ferim de orice lăcomie de bani, deoarece viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui (Luca 12:13-15). El ne vorbește despre pilda unui om a cărui viață era focalizată pe avuții, în loc să se îmbogățească față de Dumnezeu (Luca 12:16-21). Isus Hristos îl consideră nebun pe acest om, deși noi am putea crede că este prevăzător. Mântuitorul nostru îi cheamă pe toți cei care vor să-L urmeze la o viață de bucurie, eliberată de preocuparea pentru înavuțire (Luca 6:30).

          Mulți dintre noi suntem dependenți de posesiunile materiale. Există în natura noastră coruptă o tendință de a aduna cât mai multe lucruri. Trăim cu impresia că, pe măsură ce ne vom îmbogăți, vom fi tot mai împliniți. Chiar și când avem tot ceea ce ne trebuie, noi nu ne mai putem opri din adunat. Dacă toată viața am fost dependenți de lucrurile materiale, inclusiv la bătrânețe facem ceea ce știm mai bine: adunăm. Nu ne gândim că la plecarea noastră de pe pământ, toate bogățiile pe care le-am strâns nu vor mai avea valoare pentru noi. În aceste condiții, nu e de mirare că uneori Dumnezeu ne trece prin necazuri, ca să distrugă dependența noastră de bani și să ne ajute să ne atașăm din nou de El.