Regele Ezechia al Iudeii a cerut de la Dumnezeu viață mai lungă, când a aflat că urma să moară. Dar el nu a folosit pe deplin înțelept cei 15 ani de viață primiți în plus de la Dumnezeu (2 Împărați 20, Isaia 38). Deși a fost unul dintre cei mai evlavioși regi, perioada de prelungire a vieții sale a fost marcată de mândrie și de decizii cu consecințe grave pentru viitorul poporului său. După ce s-a vindecat în mod miraculos, Ezechia a primit o delegație din Babilon. În loc să Îi aducă glorie lui Dumnezeu pentru vindecarea sa și pentru salvarea țării, Ezechia le-a arătat babilonenilor toate bogățiile casei sale și ale templului. Lipsa de vigilență și dorința de afirmare au atras mânia lui Dumnezeu și o profeție aspră a lui Isaia. Toate bogățiile cu care s-a lăudat împăratul aveau să fie transportate ca pradă în Babilon, iar fiii săi aveau să devină fameni la curtea regelui babilonian. Când profetul Isaia i-a vestit dezastrul care va veni asupra urmașilor săi din cauza acestei greșeli, reacția lui Ezechia a fost surprinzător de pasivă și de egoistă. El a spus: „Cuvântul Domnului... este bun!” și a adăugat în sine: „Căci va fi pace și liniște în timpul zilelor mele!”. Împăratul a fost mai îngrijorat de propriul confort pe termen scurt decât de destinul națiunii și al propriei familii. În acești 15 ani suplimentari s-a născut fiul său, Manase, care a preluat tronul la vârsta de 12 ani. Manase a devenit cel mai crud și idolatru rege din istoria Iudeii, anulând toate reformele spirituale bune făcute de tatăl său și conducând națiunea pe un drum fără întoarcere spre exilul babilonian.

          Mulți credincioși decedează la vârste pe care noi le considerăm nepotrivite. Însă Dumnezeu știe mai bine de ce nu le dă tuturor credincioșilor mulți ani de viață. Să nu uităm că o viață mai lungă ne face mai responsabili în fața scaunului de judecată divină. Cu cât avem mai mult timp la dispoziție, cu atât ni se va cere mai mult (Luca 12:48). În plus, deseori Dumnezeu îi ia pe credincioși la El mai repede și din alte motive. Pe unii dintre ei îi cheamă acasă în momentul în care îi poate răsplăti cel mai bine (dacă le-ar da ani în plus, probabil că i-ar risipi, precum a făcut împăratul Ezechia). Există și persoane pe care Dumnezeu le iubește atât de mult, încât le cheamă la El foarte repede. De exemplu, patriarhul Enoh a trăit considerabil mai puțin decât contemporanii săi. După ce a umblat trei sute de ani cu Dumnezeu, a fost luat de pe pământ. Tatăl său (Iared) și fiul său cel mai mare (Metusala) au fost cei mai longevivi oameni din istorie (Geneza 5:18-27).

          Mulți copii au murit în diferite circumstanțe, de-a lungul istoriei. Biblia ne învață că fiecare copil care moare înainte de vârsta responsabilității merge în cer (indiferent de cauza morții, de naționalitate sau de religia părinților). Profetul Isaia ne arată că există o vârstă când copilul nu poate distinge între bine și rău, deci când acesta nu este responsabil moral (Isaia 7:16). Isus Hristos Însuși a declarat că dorește ca toți copilașii să vină la El, deoarece Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei (Marcu 10:14). Cu siguranță, unii copii născuți în cadrul unor societăți stricate ar fi avut puține șanse să Îl urmeze pe Dumnezeu. Decizia lui Dumnezeu de a permite uciderea copiilor (în diferite circumstanțe ale istoriei omenirii) poate fi considerată ca o manifestare a harului Său, așa cum afirmă și cercetătorul Norman L. Geisler. [1] Deși acest lucru pare șocant la prima vedere, având perspectiva veșniciei în minte, putem înțelege modul în care a operat Dumnezeu. Dacă acei copii ar fi continuat să trăiască într-o astfel de societate păcătoasă, ar fi ajuns și ei corupți și pierduți pentru veșnicie. Însă, prin faptul că Dumnezeu i-a luat înainte de a putea distinge între bine și rău, le-a oferit privilegiul de a trăi veșnic împreună cu El. În final, soarta copiilor decedați este dezbătută pe larg într-un alt articol. [2]

Bibliografie:

[1] Lee Strobel, Pledoarie pentru credința creștină, Cartea Creștină, Oradea, 2005, p. 128

[2] (54) Ce spune Dumnezeu despre soarta copiilor uciși / decedați?- Resurse Creștine