Mulți dintre noi nu identificăm corect cauzele suferințelor. Prin urmare, ajungem să folosim remedii nepotrivite pentru neputințele noastre. Alteori însă, cunoașterea motivelor pentru care Dumnezeu permite o anumită suferință nu ne-ar ajuta. Ne-ar putea produce chiar mai multe resentimente. Însă acceptarea condiției noastre și întoarcerea noastră cu încredere înspre Dumnezeu ne-ar fi mult mai benefică. De exemplu, apostolul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să îi îndepărteze neputința fizică care era asupra lui (2 Corinteni 12:7-9). Însă Dumnezeu i-a răspuns că harul Lui îi este suficient. Căci puterea lui Dumnezeu este făcută desăvârșită în slăbiciune. Pavel a înțeles că nu va ajunge niciunde dacă se va întreba mereu din ce cauză a primit acea suferință. El s-a întors înspre Dumnezeu și a întrebat care pot fi lucrurile bune pe care le poate dobândi în urma suferinței. El s-a încrezut în Dumnezeul care lucra, în acest fel, la caracterul lui. Astfel, apostolul Pavel a ajuns să simtă plăcere în mijlocul slăbiciunilor fizice, al nevoilor materiale și al multiplelor prigoniri. În toate aceste necazuri, deși părea vulnerabil și slab, Pavel era extrem de puternic în Isus Hristos. În final, moartea nu este opusul vieții, după cum nici boala nu este opusul sănătății, în sensul definitiv și complet. Mai degrabă, moartea este ușa înspre viață (eternă), în timp ce suferința este o cale înspre sănătate (pe toate planurile).