Fizicaliștii consideră că experiențele de la limita morții (moartea clinică) sunt doar niște halucinații produse de creier înainte de moarte. În opinia lor, conștiința nu poate exista fără un creier funcțional, deoarece aceasta este un produs al creierului fizic. Dar într-un articol precedent am arătat că mintea și conștiința nu derivă din creierul fizic, chiar dacă sunt corelate cu acesta. [1] Pe de altă parte, există situații în care anumite persoane sunt conștiente, chiar dacă nu au un creier funcțional sau nu au deloc creier (deoarece conștiința nu derivă din creierul fizic). Hidranencefalia este o afecțiune congenitală rară în care emisferele cerebrale lipsesc în mare parte și sunt înlocuite de saci plini cu lichid cefalorahidian. Conform fizicaliștilor, cei care suferă de această afecțiune ar trebui să rămână toată viața în stare vegetativă, deoarece nu au acele părți din creier responsabile cu generarea conștiinței și a funcțiilor minții. Dar unele studii arată că mai mulți copii bolnavi de această boală prezintă semne de conștiință. Aceștia au perioade în care sunt treji și răspund la stimuli de mediu. Ei reacționează emoțional în anumite situații (râd, se agită, zâmbesc, țipă) și disting vocile familiare de cele ale străinilor. [2] În plus, există copii care s-au născut fără creier. Despre Andrew Vandal, medicii au spus că nu va zâmbi niciodată, că va rămâne permanent în stare vegetativă și că nu va supraviețui mai mult de câteva săptămâni. Dar acest băiețel a trecut de vârsta de 5 ani și râdea la emisiunile TV, conform declarațiilor mamei sale adoptive. La scurt timp după nașterea lui Andrew în Roanoke, medicii au efectuat analize care au arătat că acesta nu avea creier. Un chist se formase la nivelul trunchiului cerebral și împiedicase dezvoltarea restului creierului, lăsând craniul plin cu lichid. A supraviețuit deoarece trunchiul cerebral conține centrul nervos care controlează respirația și circulația. Însă părțile creierului care le permit oamenilor să gândească și să-și coordoneze mișcările musculare – cerebrumul și cerebelul – nu s-au format niciodată. Totuși, Andrew râdea, chicotea, zâmbea - era conștient. El avea o personalitate deschisă și plină de viață, care îi atrăgea pe ceilalți oameni. [3]

          Unii oameni morți clinic au declarat apoi că au trăit o experiență conștientă, dincolo de trupul material, în timpul morții clinice. Medicul Sam Parnia și neuropsihiatrul de la Institutul de Psihiatrie din Londra, Peter Fednwick, au efectuat un studiu pe șaizeci și trei de victime ale infarctului miocardic, care au fost declarate moarte din punct de vedere clinic, dar care au fost readuse la viață și intervievate. Aproximativ 10% dintre subiecți au spus că au fost conștienți și capabili să raționeze, în perioada când creierul lor nu funcționa. Ulterior, s-au descoperit mai multe cazuri asemănătoare. Articolele reporterului de la Reuters, Sarah Tippit [4] și cele ale medicului Sam Parnia [5] susțin afirmațiile de mai sus. Sam Parnia, inițial sceptic, a ajuns să creadă, pe baza dovezilor științifice curente, că mintea, conștiința sau sufletul sunt entități separate de creier. Cercetătoarea Penny Sartori a analizat, timp de 5 ani, persoanele cu probleme cardiace care au suferit manevre de resuscitare. Cei care nu au avut experiențe în afara trupului au făcut multiple erori când au descris manevrele de resuscitare. Însă cei care au trăit experiențe dincolo de trupul material au descris cu acuratețe ce s-a întâmplat în timpul resuscitării. [6] În plus, Janice Holden și Bruce Greyson au documentat sute de cazuri de persoane care au avut experiențe supranaturale în timpul morții clinice. Aceștia au raportat evenimente care s-au întâmplat în timp ce creierul lor nu funcționa (92% dintre raportări au fost corecte, 6% au avut mici greșeli și doar 2% au fost greșite în totalitate). [7] Totodată, oamenii care au avut asemenea experiențe provin din diferite culturi și diferite bazine religoase. Unii dintre ei nici măcar nu credeau în existența vieții după moarte înainte.

          Anumiți oameni orbi din naștere au avut experiențe supranaturale în timpul morții clinice, când sufletul lor a părăsit trupul conectat la aparate. De exemplu, Vicki Umipeg a descris cu acuratețe portretul rudelor și prietenilor care decedaseră. Apoi, femeia oarbă din naștere a identificat 5 persoane dintre apropiați, care veniseră să o viziteze în timpul morții clinice. Cercetătorii au ajuns la concluzia că fenomentul de „vedere oarbă” nu explică astfel de situații. Vederea oarbă  este un fenomen neurologic în care persoanele cu leziuni la nivelul cortexului vizual primar pot răspunde la stimuli vizuali pe care nu îi conștientizează sau pe care nu îi „văd” în mod conștient. Oamenii cu această afecțiune pot ghici corect direcția, forma sau mișcarea unui obiect aflat în zona lor oarbă, deși ei declară că nu văd nimic. Însă orbii din naștere precum Vicki au identificat și au descris persoane pe care nu le-au văzut niciodată în viața reală, lucru pe care persoanele care suferă de afecțiuni precum vederea oarbă nu îl pot face. În plus, mai multe persoane care au avut astfel de experiențe au mărturisit că toate percepțiile lor (vizuale, tactile) erau la nivelul minții. Aceștia erau pur și simplu conștienți de toate lucrurile din jur (la nivel mental) [8].

          Experiențele supranaturale din timpul morții clinice sunt distincte de vise și de halucinații. Visele și halucinațiile pot fi bizare, neclare și iluzorii (și pot fi cauzate de anumite droguri și sedative administrate anterior pacienților), în timp ce experiențele supranaturale în timpul morții clinice au legătură extrem de mare cu realitatea (unor pacienți care au avut experiențe supranaturale nici nu le-au fost administrate droguri sau sedative). [9] [10] Aproximativ 10% dintre cei care ajung în moarte clinică raportează astfel de experiențe supranaturale. În mod similar, puțini dintre noi ne amintim ceea ce visăm, în timpul somnului. Cauzele pentru acest fenomen sunt multiple, dar nu anulează validitatea experiențelor pe care ni le amintim. Prin cooperarea dintre minte și creier, noi ne avem gânduri, speranțe, idealuri și luăm decizii care ne modelează personalitatea și ne ajută să evoluăm ca ființe umane (sufletul nostru se dezvoltă). Dar am văzut că în timpul morții clinice, unele persoane și-au păstrat amintirile pe care și le-au format pe pământ, chiar dacă mintea și conștiința s-au deconectat de creierul fizic (care nu mai funcționa) și de trup. Mai mult, astfel de persoane au continuat să fie conștiente și să emită gânduri, la nivelul minții. Se pare că atunci când creierul uman încetează să funcționeze, informația deja acumulată în creier (de-a lungul vieții) nu este distrusă, ci doar se transformă și este preluată de minte (acest lucru este facilitat de faptul că mintea și creierul funcționează la nivel cuantic). Am arătat, într-un alt articol, că informația este tot o entitate imaterială (nu are greutate, miros sau alte dimensiuni), care poate fi stocată și de entități imateriale, precum mintea. [11]

          Fizica cuantică descrie comportamentul lumii la scară microscopică (atomi și particule subatomice) prin probabilități și valori discrete, în timp ce fizica clasică explică fenomenele macroscopice (obiecte mari, vizibile) cu certitudine și legi deterministe. Fizica clasică are caracter determinist. Dacă știi starea inițială a unui obiect (poziție, viteză) și forțele care acționează asupra lui, poți prevedea viitorul lui cu o certitudine aproape perfectă. Fizica clasică se aplică obiectelor mari din viața de zi cu zi, cum ar fi mingi, mașini, planete sau poduri. Pe de altă parte, fizica cuantică are caracter probabilistic. Lumea subatomică este guvernată de șanse și probabilități. Nu poți prezice rezultatul exact al unui eveniment, ci doar șansa ca acesta să se întâmple. Fizica cuantică se aplică la nivelul atomilor, electronilor și altor particule mici. Un sistem cuantic poate exista într-o combinație de mai multe stări simultan, până când este observat sau măsurat. Două sau mai multe particule pot deveni profund interconectate, astfel încât starea uneia o influențează instantaneu pe a celeilalte, indiferent de distanța dintre ele. Rezultatul oricărei măsurători este fundamental probabilistic, mai degrabă decât determinist. Acestea fiind spuse, putem intui că mintea noastră funcționează după principiile mecanicii cuantice. Deseori, avem în minte mai multe idei și gânduri contradictorii simultan, când căutăm soluții la o anumită problemă. Apoi, în mod conștient, alegem o soluție care îi poate surprinde și pe ceilalți și care poate nici pentru noi nu era predictibilă la început. Totodată, ne putem gândi la anumite lucruri (experiențe) și ulterior să ne amintim alte lucruri (experiențe), care ne vin în minte aparent aleator (deși s-ar putea ca acestea să fie corelate între ele la nivelul minții și al conștiinței). [12] În plus, dacă mâncăm ceva sau simțim anumite mirosuri, ne pot reveni în minte amintiri de demult, care păreau deja uitate (în mod similar, tunelarea cuantică permite particulelor subatomice să traverseze o barieră energetică solidă, chiar și atunci când nu dispun de energia clasică necesară pentru a o depăși).

          Ipotezele emise în paragrafele anterioare explică un fenomen misterios precum luciditatea terminală - o revenire neașteptată și temporară a clarității mentale, a memoriei sau a capacității de comunicare la persoane care, cu puțin timp înainte de deces, nu mai reacționau, erau confuze sau sufereau de un declin cognitiv sever (precum demența). [13] Astfel, o persoană care a fost tăcută sau nu a reacționat la stimuli poate începe să vorbească clar. Aceasta poate recunoaște membri ai familiei sau prieteni pe care îi uitase anterior. Poate cere anumite alimente, poate împărtăși o ultimă amintire sau poate participa la o activitate preferată. Pe măsură ce creierul fizic moare, mintea începe să se deconecteze de creier și să preia anumite informații care înainte nu puteau fi accesate, deși se aflau în creier (din cauza unor disfuncționalități la nivelul neuronilor sau a legăturilor dintre ei).

          Moartea nu reprezintă sfârșitul ființei umane, ci este un fenomen prin care trecem dintr-o stare inferioară a conștiinței (care este legată de creierul fizic și se exprimă cu ajutorul acestuia) într-o stare superioară a conștiinței (toate percepțiile noastre sunt la nivelul minții și al gândurilor, suntem mult mai conștienți de tot ce se întâmplă, nu suntem limitați de materie - transcendem timpul și spațiul cu ajutorul minții, la acest nivel de conștiință este posibilă teleportarea - ne gândim doar la un anumit loc și ajungem instant acolo). Viața de pe pământ reprezintă o oportunitate să ne dezvoltăm ca persoane, să cultivăm binele și dreptatea și să urmărim modelul de trăire recomandat de Isus Hristos. Iar la întâlnirea cu Creatorul nostru, noi vom fi pregătiți pentru o veșnicie în cer împreună cu El. Pentru noi, raiul a început deja pe pământ, odată cu povestea de dragoste care s-a înfiripat între noi și Dumnezeu, la Calvar. Acestea fiind spuse, perspectiva îmbătrânirii și cea a morții nu ar trebui să ne sperie. Noi nu îmbătrânim, ci creștem - ne dezvoltăm. Noi nu murim, ci trecem într-o stare superioară a conștiinței, ca să ne petrecem eternitatea împreună cu Mântuitorul nostru și cu cei care Îl iubesc pe El.

Bibliografie:

[1] (20) Despre suflet și conștiință - Resurse Creștine

[2] Consciousness without cortex:a hydranencephaly family survey - PubMed, accesat la 19.09. 2026

[3] Brainless boy, accesat la 19.09. 2026

[4] Sarah Tippit, Scientist Says Mind Continues After Brain Dies, publicat în Reuters, 29 iunie 2001

[5] Sam Parnia, Near Death Experiences in Cardiac Arrest and the Mystery of Consciousness

[6] Penny Sartori, Wisdom of Near-Death Experiences, Watkins Media Limited, februarie 2014, p. 127-143

[7] Janice Holden și Bruce Greyson, The Handbook of Near-Death Experiences, p. 185-211

[8] Near-Death and Out-of-Body Experiences in the Blind:A Study of Apparent Eyeless Vision | Journal of Near-Death Studies | Springer Nature Link, accesat la 19.09. 2026

[9] Penny Sartori, Wisdom of Near-Death Experiences, Watkins Media Limited, februarie 2014, p. 136-141

[10] Near-death experiences:the experience of the self as real and not as an illusion - PubMed, accesat la 19.09. 2026

[11] (18) La început a fost informația - Resurse Creștine

[12] Is there something quantum-like about the human mental lexicon?- ScienceDirect, accesat la 19.09. 2026

[13] Terminal lucidity:a review and a case collection - PubMed, accesat la 19.09. 2026