(04) Pe urmele Creatorului (în săptămâna creației)
Autor: Mureșan Cătălin  |  Album: CreaționismVsEvoluționism  |  Tematica: Apologetica
Resursa adaugata de muresan_catalin85 in 15/05/2026
    12345678910 0/10 X
(04) Pe urmele Creatorului (în săptămâna creației)

          Zilele creației ne vorbesc, dincolo de lucrurile create de Dumnezeu, despre câteva principii spirituale importante. Teoriile științifice în legătură cu apariția universului se schimbă la fiecare câteva zeci de ani. Tot mai mulți cercetători seculari caută alternative la Big Bang [1], teoria în care și-au pus încrederea și unii apologeți creștini foarte renumiți, făcânduri eforturi mari să o introducă în Biblie. Însă Dumnezeu este Același, El nu se schimbă (Evrei 1:12; Evrei 13:8). Pe măsură ce apar tot mai multe teorii așa-zis științifice, este de văzut ce direcții vor urma acești apologeți și cum vor adapta cartea Geneza la noile „descoperiri” științifice. Poate vom ajunge să spunem că Geneza este doar un poem și că trebuie înțeleasă la nivel figurat. Ar fi o soartă potrivită pentru toți cei care pleacă urechea la basmele evoluționiștilor, în loc să Îi dea credibilitate lui Dumnezeu. În continuare, voi prezenta șapte adevăruri fundamentale din săptămâna creației, adevăruri care nu se schimbă odată cu așa zisa-știință și care au implicații spirituale adânci.

          La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul (Geneza 1:1; Psalmul 33:6,9). Toată săptămâna creației are acest motto: prin Cuvântul lui Dumnezeu, toate lucrurile iau ființă. Apostolul Ioan ne spune că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este Isus Hristos, Fiul Lui. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El (Ioan 1:1-3). Verbul „bara” (a crea) definește acțiunile lui Dumnezeu din postura de Creator. Acest termen este asociat cu divinitatea și niciodată cu acțiunile omului. [2] Expresia cerurile și pământul se referă la întregul univers, nu doar la sistemul nostru solar sau la galaxia Calea Lactee. Evreii foloseau această sintagmă pentru că nu aveau un singur cuvânt care să descrie universul (Psalmul 121:2; Geneza 14:9; 2 Împărați 19:15). [3] Așadar, Geneza 1:1 ne arată că, în prima zi a creației, înainte să creeze lumina, Dumnezeu a făcut universul (împreună cu cerurile și pământul, aflate în stare incipientă - nu erau separate apele de uscat și nici nu exista spațiu cosmic - întregul spațiu situat dincolo de limita atmosferei corpurilor cerești).

          Autorul cărții Geneza Îl prezintă pe Dumnezeul Creator ca pe o Ființă care se manifestă în trei Persoane: Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt. Traducerea în limba ebraică, pentru termenul „Dumnezeu” (Elohim), este la plural. Dumnezeu vorbește despre Sine Însuși la plural, în repetate rânduri (Geneza 1:1,1:26,3:22,11:5-9 – în scenele care descriu actul creației și încurcarea limbilor, la Babel). Apostolul Ioan (Ioan 1:1-3) ne confirmă că Isus Hristos a fost prezent la începutul creației (în cartea Geneza, în cadrul formei plurale Elohim). Prima Persoană din Ființa Divină care participă la toate acțiunile din Geneza, în cadrul formei plurale Elohim, este Dumnezeu Tatăl (Evrei 1:11-14). Nu în ultimul rând, autorul cărții Geneza Îl introduce în scenă și pe Duhul Sfânt, a treia Persoană din Ființa Divină, care este prezent la actul de creație (Geneza 1:2).

          În prima zi a creației, pământul era pustiu și gol, iar oceanele care-l acopereau se aflau în întuneric. Dumnezeu a făcut lumina (Geneza 1:3-5 - în termeni moderni, lumina ocupă o mică parte din spectrul electromagnetic, situată între radiațiile ultraviolete și cele infraroșii). Această lumină are un caracter unic. Ea nu este produsă de aștri cerești (luminătorii au fost creați abia în ziua a patra), ci vine direct de la Dumnezeu. Este posibil ca această lumină specială să apară și în alte locuri în Biblie (e. g. stâlpul de foc care lumina tabăra evreilor noaptea - Exod 13:21). Dumnezeu a separat lumina de întuneric (care se definește prin absența luminii) și a declarat ca final primul ciclu zi-noapte, însă fără contribuția aștrilor cerești. Într-adevăr, pentru a avea un ciclu zi-noapte este nevoie de un pământ care se rotește în spațiu relativ la o sursă arbitrară de lumină. [4] 

          Această ordine a creației (lumină înainte de soare) este contraintuitivă și adaugă autenticitate cărții Geneza. Dacă Geneza ar fi fost scrisă la 900 de ani de la moartea lui Moise (așa cum susține teoria JEDP), cu siguranță că autorii ar fi modificat-o conform propriei lor înțelegeri. Într-adevăr, în Antichitate nu existau noțiunile de zi, seară sau dimineață, în absența aștrilor cerești. În altă ordine de idei, există și o rațiune spirituală pentru care Dumnezeu a procedat astfel. Cu siguranță, El putea să creeze de la început și aștrii cerești. Dar Dumnezeu a vrut să ne învețe că lumina și viața vin de la El, nu de la soare. Oricum, cultul soarelui a fost practicat de multe popoare ale Antichității. Soarele a fost privit ca un simbol al puterii, veșniciei, sursei de viață și fertilității. Cultul soarelui a influențat arta, religia și viața socială a multor civilizații antice. Soarele era văzut nu doar ca o forță vitală pentru viață, ci și ca o entitate divină care merită respect și închinare. Pe de altă parte, Biblia ne învață să ne închinăm înaintea Creatorului, nu a creaturii (Romani 1:25). În final, după ce Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou, nu va mai fi nevoie de soare sau de lună. Slava lui Dumnezeu va lumina întreaga cetate - Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:23).

          În a doua zi a creației, Dumnezeu a făcut o întindere de ape, separând apele de deasupra întinderii de apele aflate sub această întindere (Geneza 1:6-8). Această întindere de ape (ceruri) se referă la spațiul cosmic. În a patra zi a creației, Dumnezeu a plasat aștrii cerești (soare, lună, stele) împreună cu propria lor atmosferă în acest spațiu cosmic. Întrucât întinderea este atât de vastă, extinderea ei (i. e. a spațiului cosmic) ar fi trebuit să fie mai rapidă decât viteza luminii. Dar Dumnezeu este în afara spațiului, a timpului și a materiei. El nu este limitat nici măcar de viteza luminii. Acestea fiind spuse, Dumnezeu a fost capabil să extindă spațiul cosmic acționând cu o viteză mai mare decât viteza luminii. În a treia zi a creației, Dumnezeu a finalizat crearea pământului, separând apele de uscat (Geneza 1:9-10). Cu mii de ani înainte de apariția științei moderne, patriarhul Iov a confirmat că pământul nu se sprijină pe nimic (Iov 26:7). Pe de altă parte, spre deosebire de ideologiile bazate pe evoluționism (e. g. Big Bang), Geneza susține că pământul a fost creat înaintea soarelui. La fel s-a întâmplat și cu regnul vegetal (Geneza 1:11-13). Ca să evite această contradicție, astronomul Hugh Ross, puternic susținător al ideii unui univers bătrân, a afirmat că aștrii cerești au fost creați cu milioane de ani în urmă și abia în ziua a patra a creației au devenit vizibili de pe suprafața pământului. [5] Dar Geneza nu admite că aștrii cerești ar fi fost creați înainte de ziua a patra (Geneza 1:14-19). Verbele asah și bara, utilizate în acest context pentru procesul de creație, sunt diferite de sintagma ra'ah, care ar fi fost folosită în cazul în care aștrii cerești ar fi devenit vizibili în ziua a patra a creației, la fel cum pământul a devenit vizibil după ce s-au retras apele care îl acopereau, în ziua a treia a creației (Geneza 1:9). În mod ironic, și apologetul William Lane Craig, într-o postare lipsită de onestitate [6], atribuie acest argument propus de Hugh Ross celor care cred în teoria unui pământ tânăr. Putem înțelege poziția lui William Lane Craig în legătură cu Big Bang, pentru că nu ar fi primul apologet, cu rezultate bune în unele domenii, care a plecat urechea la basmele unor oameni de știință seculari. Dar este lipsit de onestitate să te referi la poziția cuiva, fără măcar să o cunoști. În plus, orice credincios care admite că Dumnezeu a creat soarele și că va veni o vreme când viața se va desfășura fără ajutorul acestui astru (Apocalipsa 21:23) este îndreptățit să creadă că viața se poate dezvolta și în absența soarelui (i. e. regnul vegetal din ziua a treia a creației). Viața și lumina vin în primul rând de la Dumnezeu (Creatorul tuturor lucrurilor) și abia apoi de la agenți intermediari, precum este soarele. În plus, William Lane Craig mai afirmă că este jenant ca jumătate din liderii religioși evanghelici din SUA să creadă că pământul are sub zece mii de ani. [6]  Eu spun că este trist ca un creștin să nu își citească propria Biblie și să considere că toate textele istorice (din Geneza și Apocalipsa) care intră în contradicție cu așa-zisa știință trebuie interpretate simbolic. În final, este interesant cum William Lane Craig și alți lideri religioși le pretind oamenilor să creadă în învierea lui Hristos (care este un act cel puțin la fel de supranatural precum crearea universului în câteva zile) și să considere că Evangheliile nu trebuie interpretate simbolic, spre deosebire de alte texte care nu corespund agendei lor seculare și care trebuie minimalizate.

          Plantele au ajuns foarte repede la stadiul de maturitate, deoarece aveau chiar și semințe (Geneza 1:11-14). Tot astfel, animalele au fost create la stadiul de maturitate, pregătite să se înmulțească (Geneza 1:20-25). Chiar și oamenii au fost creați ca adulți, capabili să vorbească, să gândească și să se înmulțească (Geneza 1:26-28). Astfel, putem deduce că și aștrii cerești (soarele, luna și stelele) au fost creați la stadiul de maturitate, capabili să lumineze. În legătură cu lumina aștrilor cerești, creaționiștii trebuie să explice o obiecție care apare frecvent. Universul nostru este foarte extins. De exemplu, Galaxia Andromeda se află la două milioane de ani-lumină distanță, dar este cea mai apropiată galaxie. Telescopul Spațial James Webb a fotografiat galaxii care se află probabil la peste 12 miliarde de ani-lumină distanță. Totuși, cartea Geneza ne arată că universul are doar câteva mii de ani. Dacă însă lumina călătorește doar atât de repede (i. e. cu viteza luminii), cum putem vedea galaxii care se află la milioane și chiar miliarde de ani-lumină distanță? Atât cercetătorii evoluționiști cât și cei creaționiști au propus mai multe soluții, deoarece universul este atât de mare, încât ridică probleme și pentru teoriile care propun un univers bătrân. [7] Problema se rezolvă însă dacă privim la celelalte acte miraculoase săvârșite de Dumnezeu în săptămâna creației. La fel cum plantele create în ziua a treia au ajuns foarte repede la maturitate (în mai puțin de o zi), și creația aștrilor cerești s-a desfășurat foarte rapid. Dumnezeu ar fi putut să creeze aștrii în ziua a patra și, în mod miraculos, să aducă lumina pe pământ astfel încât stelele să fie vizibile de aici. Bineînțeles, nu cu viteza luminii pe care o cunoaștem noi, ci cu viteza luminii pe care o poate imprima El, ca și Creator al universului și ca Sursă a vieții. Astfel, aștrii ar fi avut capacitatea să emită lumină cu o viteză mult mai mare, doar până la finalizarea creației. Este important de menționat că după ce săptămâna miraculoasă a creației s-a încheiat, ciclul vieții de pe pământ a urmat un curs mai lent. Plantele nu ajung la maturitate într-o zi, iar viețuitoarele și oamenii nu se nasc maturi și nici nu ajung adulți într-o zi. Cu siguranță, nici lumina nu mai circulă cu viteza cu care se propaga în săptămâna creației.

          Inițial, toate creaturile (oamenii, păsările, animalele) erau vegetariene (Geneza 1:29-30). Omului i s-a permis să mănânce carne numai după potopul lui Noe (Geneza 9:3). Ființele umane și animalele vertebrate (animalele terestre, păsări și pești) sunt descrise în Geneza 1 ca fiind creaturi vii, care respiră („nephesh chayyah”). Insectele și celelalte nevertebrate nu intră în această categorie de creaturi. Insectele nici măcar nu au un creier atât de complex încât să înregistreze stimuli precum durerea. [8] Nici plantele nu au același fel de viață precum animalele. Dar acestea reprezintă o sursă de hrană atât pentru oameni, cât și pentru animale. [9] În altă ordine de idei, oamenii au primit binecuvântarea de a se înmulți și de a umple tot pământul. Ei aveau autoritate peste întreaga creație (Geneza 1:27-28). Apoi, oamenii sunt singurele ființe făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Știm că informația din ADN-ul făpturilor vii este mult mai complexă decât orice alte informații produse de oameni. Mai mult, informația codificată în ADN este de miliarde de ori mai compactă decât cea deținută de cele mai avansate calculatoare. Legile oarbe ale naturii nu ar putea produce un asemenea cod, indiferent de durata de timp de care ar dispune. Biblia susține că o Ființă foarte inteligentă a fost capabilă să genereze asemenea informații, prin crearea universului și a viețuitoarelor de pe pământ (Ieremia 32:17). Având în vedere proprietățile și complexitatea informației din ADN, afirmațiile Bibliei sunt rezonabile. Într-adevăr, deoarece informația nu este o entitate materială, ea nu poate fi generată de către o astfel de entitate. Așadar, Ființa inteligentă care a creat-o trebuie să aibă o componentă spirituală (non materială). Din nou, afirmațiile Bibliei („Dumnezeu este Duh” – Ioan 4:24) sunt confirmate. Întrucât și oamenii pot produce informații, și ei dețin o componentă spirituală care transcede moartea fizică (i. e. suflet). Conștiința (legea naturii umane) și dualitatea creier-minte reprezintă alte dovezi că oamenii au în ei chipul lui Dumnezeu. După cum am arătat în acest set de articole, sufletul, conștiința și apariția minții nu pot fi explicate de modelul evoluționist, pentru că provin de la un Creator inteligent, care este dincolo de timp și de materie. În final, animalele nu au un suflet, cel puțin nu în același sens cu cel al omului. Deși animalele au instincte și o anumită inteligență, „sufletul” lor este mult mai simplist decât cel al omului. Sufletul omului este capabil de acțiuni morale libere, de a avea năzuințe, speranțe, idealuri și credințe. Animalele nu au aceste capacități și sufletul lor nu supraviețuiește la moartea trupului.

[1] Secular scientists blast the big bang · Creation.com

[2] Leupold, H. C. , Exposition of Genesis 1:40,1942

[3] Currid, J. D. , A Study Commentary on Genesis-Volume 1: Genesis 1:1-25:18, p. 59,2003 

[4] Jonathan D. Sarfati, The Genesis Account, Creation Book Publishers, 2015, p. 116 

[5] Ross, H. N. , The Genesis Question, 1998, pp. 26-27

[6] Sarfati, J. , William Lane Craig's intellectually dishonest attack on biblical creationists, William Lane Craig’s intellectually dishonest attack on biblical creationists · Creation.com, 17 September 2013

[7] The Distant Starlight Problem:What Are the Possible Answers?| Answers in Genesis

[8] (21) Creația perfectă a lui Dumnezeu (durerea animalelor)?- Resurse Creștine

[9] Michael Todhunter, Do Leaves Die? , September 6,2006

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 145
Opțiuni