Paștele Domnului (Levitic 23:4-5) trebuia sărbătorit în a paisprezecea zi a primei luni (Nisan). Această sărbătoare comemora răscumpărarea Israelului din robia egipteană (Exod 12:1-14; 13:3). Evreii au înjunghiat un miel sau ied de parte bărbătească, fără cusur și au uns cu sângele lui stâlpii ușii și pragul de sus al caselor în care locuiau. Când Domnul a trecut prin Egipt, a omorât toți întâii născuți ai egiptenilor, însă i-a cruțat pe cei ai evreilor, din cauza sângelui de pe stâlpii ușilor. În legământul nou, mielul pascal fără cusur este simbolul lui Isus Hristos, Mielul fără păcat al lui Dumnezeu (Ioan 1:29), Paștele nostru (1 Corinteni 5:7). Sângele lui a fost vărsat ca să ne răscumpere de rușinea, de vina și de robia păcatelor noastre (Evrei 9:11-15).