Uneori, când părem mai slabi, noi suntem, în realitate, mult mai puternici. Apostolul Pavel ne învață că puterea lui Dumnezeu este făcută desăvârșită în slăbiciune. Apostolul simte plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Isus Hristos, căci, atunci când este slab, el este, de fapt, tare (2 Corinteni 12:9-10). Tot astfel, deseori putem fi descurajați, din cauza dificultății anumitor lucrări. Nu o dată am auzit ideea că trăim într-o societate postcreștină, care este imposibil de evanghelizat. Noi trebuie să fim conștienți că nu putem convinge oamenii, că asta este treaba lui Dumnezeu. Și trebuie să credem că Dumnezeu ne va da putere să Îl mărturisim, că El ne va învăța cum să le răspundem oamenilor. Deseori, noi uităm ce fel de Dumnezeu avem. Și credem că Diavolul are arme mai puternice decât Isus Hristos. Trebuie însă să ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă ochii și să vedem adevărul. Slujitorul lui Elisei s-a temut de puternica oaste a sirienilor, care înconjurase cetatea Dotan pentru a-l prinde pe profet. Însă omul lui Dumnezeu s-a rugat ca slujitorului să i se deschidă ochii, pentru a vedea armata invizibilă a lui Dumnezeu, care era mult mai numeroasă decât oștile sirienilor (2 Împărați 6:8-23). Dumnezeu nu se compară cu Diavolul, iar îngerii lui Dumnezeu sunt mai numeroși și mai puternici decât forțele demonice. Dacă ne rugăm cu credință, noi putem nimici lucrările demonilor care încearcă să-i atragă pe oameni pe drumul pierzării. Poate că mulți dintre noi nu avem putere politică, bunăstare materială sau influență socială. Dar dacă noi vom păzi cuvântul lui Dumnezeu, El ne va pune înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o va putea închide.