Nu există loc de negociere, atunci când vrem să-L urmăm pe Dumnezeu. În Luca 9:57-58, ne este prezentat un om care afirmă că Îl va urma pe Isus Hristos oriunde va merge. Acest om nu așteaptă să fie chemat de Mântuitor, are încredere în sine și nu evaluează costurile pe care trebuie să le suporte. În cultura iudaică antică, unii tineri își părăseau părinții și afacerile familiei, timp de mai mulți ani, pentru a urma un rabin care avea o reputație bună. În schimb, rabinul respectiv se obliga să îi învețe pe discipolii lui tot ce știe și să le asigure lucrurile necesare pentru a trăi, în toată perioada în care aceștia îl urmau (e. g. un loc de dormit, haine, hrană). Isus Hristos însă nu este dispus să negocieze acest aspect, contrar altor rabini ai vremii respective. El îi sugerează omului respectiv că trebuie să renunțe la confortul și la facilitățile pe care i le oferă viața. Mântuitorul menționează că nu are o locuință proprie, nici măcar un loc de odihnă și că vulpile și păsările au mai mult confort decât El. Practic, prin acest răspuns, Isus Hristos îl întreabă pe om dacă este dispus să facă sacrificii pentru a-L urma. Nu ni se mai spune nimic legat de răspunsul acestui om, însă este probabil ca el să nu fi fost dispus să renunțe la comoditatea vieții, pentru a-L urma pe Fiul lui Dumnezeu. Cu altă ocazie, Mântuitorul afirmă răspicat că nu negociază cu cei care doresc să Îl urmeze. Toți cei care dorim să mergem după El trebuie să ne lepădăm de obiceiurile noastre păcătoase, de dorințele noastre greșite. Noi trebuie să ne luăm crucea, în fiecare zi, și să Îl urmăm pe El (Matei 16:24-26). Cu toate acestea, calea lui Isus Hristos este cea mai bună cale posibilă. Însă El nu ne spune dinainte acest lucru, pentru că dorește ca noi să-L urmăm în mod dezinteresat. Într-adevăr, câștigul celor care Îl urmează pe Isus Hristos este atât de mare, încât nici măcar nu poate fi cuantificat.