Puritanii susțineau că Dumnezeu iubește adverbele. Aceasta înseamnă că lui Dumnezeu Îi pasă și de spiritul în care trăim, nu doar de rezultatele concrete. Fie că facem curățenie în casă, fie că predicăm, noi putem să-L glorificăm pe Dumnezeu prin asta. Cu alte cuvinte, noi trebuie să ne trăim viața obișnuită într-un mod neobișnuit. Dacă nu suntem spirituali în lucrurile mărunte din viața noastră, în zilele obișnuite, nu suntem spirituali deloc.

          Noi trebuie să fim credincioși acolo unde Dumnezeu ne-a pus. Nu toți vom predica Evanghelia la milioane de oameni, pe stadioane unde au loc treziri spirituale. Cel puțin nu ne vom începe lucrarea în acest fel. Dar pentru Dumnezeu nu asta este cel mai important. Trebuie să începem cu lucruri mărunte, pe care să le facem ca pentru El. Oricând le putem vesti Evanghelia familiei, prietenilor și colegilor noștri. Apoi, există multe alte nevoi în societate. Cei mai mulți dintre noi avem posibilitatea să-i ajutăm pe cei aflați în dificultate. Chiar și slujbele pe care le considerăm foarte neînsemnate au o importanță mare pentru Dumnezeu. De exemplu, dacă trebuie să spălăm toaleta, să o facem ca pentru Dumnezeu. Să curățăm partea din spate a toaletei în același mod în care curățăm și partea din față, chiar dacă majoritatea oamenilor nu observă asta. Dumnezeu vede munca noastră și este onorat dacă procedăm în acest mod. Dacă vom fi credincioși în lucrurile mici, Dumnezeu ne va încredința și lucruri mai mari.

          Isus Hristos nu ne-a spus niciodată că este simplu să-L urmăm (Matei 11:29-30). Noi trebuie să plătim un cost pentru asta (Matei 16:24-26). Însă o viață trăită în ascultare de Dumnezeu, mergând pe urmele pașilor Lui, este o viață victorioasă. Să avem onoarea să fim chemați de El reprezintă mai mult decât orice altă onoare, demnitate sau funcție pe care am putea să le dobândim pe acest pământ.