Resursa adaugata de muresan_catalin85 in 07/06/2026
Istoricitatea minunlor lui Isus nu poate fi pusă la îndoială, așa cum se poate vedea dacă studiem autenticitatea manuscriselor biblice. Singura motivație pentru a contesta minunile lui Isus este de ordin filozofic, nicidecum istoric. Sursele biblice timpurii afirmă cu tărie că Isus a făcut minuni. Au existat martori care au asistat la astfel de evenimente. Deseori, miracolele au fost făcute în fața unei audiențe ostile. Fariseii nu au contestat minunile lui Isus, dar L-au acuzat că le făcea în ziua Sabatului. Alți oameni au considerat că se folosește de puteri demonice, însă au existat și persoane care au crezut în El. Inclusiv filozoful grec Celsus, care nu era creștin, confirmă că Isus a făcut fapte miraculoase. Ulterior, alte surse necreștine ne spun că Isus a fost un vrăjitor.
Mântuitorul nostru a făcut multe minuni prin care și-a arătat divinitatea. Însă El a realizat că entuziasmul generat de aceste semne supranaturale nu duce mereu la o credință care să schimbe vieți. Într-adevăr, credința poate produce minuni, dar minunile nu produc întotdeauna credință. De exemplu, după învierea lui Lazăr, liderii religioși au încercat să ascundă minunea. Aceștia au hotărât să îi omoare pe Isus Hristos (Ioan 11:47-54) și pe Lazăr (Ioan 12:10-11). Apoi, deși a făcut multe vindecări și câteva învieri, Mântuitorul nu a reușit să rezolve în totalitate problema suferinței de pe această planetă. Însă prin minunile pe care le-a făcut, Isus Hristos ne amintește de o vreme apusă din Eden când nu exista suferință pe pământ. Iar noi credem că va veni o zi în care Dumnezeu va rezolva definitiv problema durerii (Apocalipsa 21:4).
Isus a fost de acord ca minunile Sale să fie investigate și proclamate. El le-a spus martorilor oculari să relateze ceea ce au văzut personal (Matei 11:4-5) și i-a cerut unui lepros vindecat să meargă la un preot pentru a fi examinat (Marcu 1:44). În sfârșit, credibilitatea miracolelor prezentate de Noul Testament este analizată de către cercetătorul Craig S. Keener. [1] Spre deosebire de Isus Hristos, alți lideri religioși nu au făcut minuni. Mahomed nu a pretins niciodată că poate face fapte supranaturale. Coranul nu insistă asupra acestui aspect și nici nu pretinde că Mahomed avea puteri miraculoase. Doar tradiția islamică (Hadith), redactată la câteva sute de ani după moartea lui Mahomed, îi atribuie acestuia fapte supranaturale. Însă povestirile legendare despre Mahomed nu se pot compara cu relatările arătărilor lui Isus după înviere, care datează la cinci-opt ani după eveniment, conform 1 Corinteni 15. Informațiile despre faptele miraculoase ale lui Isus sunt proaspete, la doar câțiva ani de la evenimentele în cauză, timp în care este puțin probabil să se fi format legende. Când apostolul Pavel a fost judecat în fața împăratului Agripa, el a confirmat că învierea lui Hristos este un eveniment cunoscut, care nu s-a petrecut într-un colț (Faptele Apostolilor 26). De asemenea, când Ioan Botezătorul L-a întrebat pe Isus dacă este Mesia cel așteptat, Mântuitorul a făcut apel la lucrările supranaturale pe care le-a făcut (Matei 11:1-5). În contrast, Mahomed s-a mulțumit să spună că este un simplu om și că doar Coranul îl autentifică ca profet (Sura 17:88-96).
Duhul Sfânt poate da oricui daruri de vindecare, pentru zidirea bisericii lui Isus Hristos. Însă aceste minuni nu se întâmplă în văzul tuturor (pentru spectacol), ci la locul și timpul dorit de Dumnezeu. De ce și-ar etala El puterea Lui în fața unor oameni care nu cred Cuvântul Lui? Le-ar fi acestora de folos ca să creadă în El? Eu spun că nu, căci toți cei care nu vor să creadă vor cere un alt miracol, care să justifice minunea precedentă. Pe de altă parte, Dumnezeu operează prin fapte supranaturale mai ales în zonele unde Evanghelia pătrunde pentru prima dată. Este vorba despre țările din Lumea a treia, unde gradul de analfabetism este încă mare și unde asistența medicală este destul de limitată. Mai mult, în astfel de zone oamenii nu au un corespondent în cultura lor pentru păcat și mântuire, iar lumea spirituală este extrem de reală și vizibilă (e. g. vrăjitorii, forțe oculte). Dumnezeu operează prin miracole pentru a compensa aceste neajunsuri. Minunile arată puterea lui Dumnezeu, fără ajutorul limbajului, dar reprezintă și un mijloc de vindecare pentru cei aflați în suferință. Tot astfel, miracolele arată autoritatea lui Dumnezeu, într-o societate dominată de forțe demonice care pot fi învinse doar prin asemenea mijloace. Avem la dispoziție suficiente cărți care consemnează și detaliază astfel de experiențe. [2]
Alte evenimente impresionante sunt convertirile din lumea musulmană. În Biblie, putem observa că Dumnezeu a folosit visele și viziunile pentru a le vorbi unor oameni sau poporului Său, atât în Vechiul Testament (cazurile lui Avraam, Moise, Samuel, Daniel), cât și în Noul Testament (cazurile lui Corneliu, Pavel, Petru, Ioan). Tot astfel, visele au început să ia amploare în lumea musulmană. Un număr mare de persoane susțin că Isus Hristos, îmbrăcat într-o haină albă, li s-a arătat în vis, le-a spus că îi iubește, le-a confirmat că și-a dat viața pentru ei și le-a cerut să Îl urmeze pe El. În unele ziare din Egipt, societățile misionare creștine au început să publice tot felul de mesaje în acest sens, îndemnându-i pe musulmanii care au avut vise cu un om îmbrăcat în alb să îi contacteze. Dar un musulman devotat nu ar avea niciun motiv să inventeze un asemenea lucru. Convertirea la creștinism i-ar atrage probleme în familie, în societate și, în unele cazuri, chiar condamnarea la moarte. În plus, majoritatea persoanelor care au raportat aceste vise nu beneficiază de un context care să facă probabile viziunile respective. Mulți dintre ei nu au avut ocazia să întâlnească creștini sau să audă că Isus a murit pentru păcatele lor. Alte persoane din țări mai sărace nici măcar nu știu să citească. Apoi, Coranul neagă că Isus Hristos a murit pe cruce, că Allah ar fi avut vreun fiu sau că cineva ar putea plăti pentru păcatele omenirii. Având în vedere și ce s-a întâmplat în perioada cruciadelor, este ușor de înțeles de ce mulți musulmani nu ar fi deschiși să discute despre credință cu un creștin. Însă în asemenea contexte, în care mijloacele umane de evanghelizare sunt limitate (un mare număr de musulmani nu au acces la Biblie), Dumnezeu intervine și le vorbește musulmanilor prin vise. După ce ei au aceste viziuni, sunt mai deschiși să afle mai multe lucruri despre Isus Hristos. Dumnezeu le scoate în cale creștini care îi îndrumă să citească Biblia, să-și predea viața lui Isus Hristos și să încheie un legământ cu El. Mântuitorul îi onorează, prin faptul că li se arată direct și le inspiră dragoste, acceptare, har. Cu siguranță că mulți dintre cei care s-au convertit în acest fel și-au riscat poziția socială si familială, integritatea fizică și chiar viața. Nu este de mirare că o mare parte dintre musulmanii care îl acceptă pe Hristos sunt pregătiți să sufere sau chiar să moară pentru credința lor. Multe istorisiri frumoase în legătură cu convertirile din lumea musulmană se regăsesc în cartea „Dreams and Visions: Is Jesus Awakening the Muslim World?”, [3] scrisă de Tom Doyle.
Isus Hristos le-a promis ucenicilor că, dacă vor crede în El, vor face chiar lucrări mai mari decât a făcut El, deci nu doar lucrări de același calibru (Ioan 14:12-14). Există motive întemeiate să credem că lucrările mai mari nu se referă la vindecări fizice (căci nu cred că există vreun om care să pretindă că a făcut mai multe vindecări sau minuni mai răsunătoare decât Isus Hristos). În acest pasaj Mântuitorul se referă la vindecarea spirituală a unui om, la lucrarea nașterii din nou pe care o operează Duhul lui Dumnezeu, folosindu-se de credincioși. Sufletul unui om este mai valoros decât sănătatea fizică sau chiar decât viața lui de pe pământ. Pentru ca omul să poată trăi veșnic împreună cu Dumnezeu, Isus Hristos a plătit un preț mult mai mare decât pentru orice altceva. Iar mărimea și valoarea unui lucru se măsoară, în primul rând, în funcție de prețul plătit pentru el. Odată cu moartea, învierea lui Isus Hristos și coborârea Duhului Sfânt, această măreață lucrare de salvare a devenit posibilă. Astfel, Dumnezeu ne face onoarea să luăm parte la această glorioasă misiune ce presupune mântuirea altora.
Minunile pot fi înțelese în mai multe moduri. Unii dintre noi le vedem ca pe o suspendare temporară a legilor fizice după care funcționează universul. Din alt punct de vedere însă, suferința, entropia și distrugerea reprezintă adevăratele suspendări ale legilor divine. După cum afirmă Jurgen Moltmann, „vindecările lui Isus Hristos nu sunt minuni supranaturale într-o lume naturală. Ele sunt singurele lucruri naturale într-o lume nefirească, demonizată și plină de răni”. [4]
Bibliografie:
[1] În cele două volume ale cărții Miracles: The credibility of the New Testament Accounts
[3] Tom Doyle, Dreams and Visions: Is Jesus Awakening the Muslim World? , 2012
[4] Jurgen Moltmann, The Way of Jesus Christ, op cit. , p. 99
- Vizualizări: 37
