Apostolul Petru era unul dintre ucenicii cei mai pricepuți la numere. Acesta avea obsesia amănuntelor, căutând să stabilească mereu sensul exact al cuvintelor lui Isus. Apostolul Ioan consemnează că, în urma pescuirii minunate săvârșite de Isus Hristos, Petru a tras în corabie 153 de pești mari (Ioan 21:1-14). Doar un om pasionat de detalii s-ar fi obosit să numere atâția pești. Același Petru încercase, cu rigurozitatea lui, să caute o formulă matematică a harului (Matei 18:21-22). Prevederile rabinice ale vremii sugerau ca păcătoșii să fie iertați de maximum trei ori. Petru a dorit să pară generos când L-a întrebat pe Mântuitor de câte ori să-și ierte semenul, propunând un maxim de până la șapte ori. Isus Hristos le-a spus ucenicilor că ar trebui să-și ierte semenii mereu, având în vedere că Dumnezeu ne-a iertat tuturor mult mai mult. În caz contrar, nu vom obține iertarea lui Dumnezeu. Pentru a ilustra acest principiu divin al iertării, Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi o parabolă.

          Pilda robului nemilostiv (Matei 18:21-35) ilustrează principiile expuse de Mântuitorul nostru. Un rob îi datora stăpânului său zece mii de talanți de aur, fiecare talant valorând șase mii de dinari. În banii noștri, datoria este echivalentul a câtorva miliarde de dolari. Cu greu putem găsi o modalitate prin care un rob poate acumula o asemenea datorie. Însă Isus Hristos a folosit aici o hiperbolă, ca să ilustreze un principiu pe care îl voi aminti ulterior. Slujitorul l-a rugat pe stăpân să-i acorde timp, pentru a-și achita datoria. Însă era imposibil pentru acel rob să plătească o asemenea datorie. Știind situația, stăpânului i s-a făcut milă de acest slujitor și i-a iertat toată datoria. Este de remarcat că stăpânul nu a șters cu buretele, pur și simplu, datoria. Actul iertării l-a costat foarte mult din punct de vedere financiar. Capitalul lui s-a micșorat cu câteva miliarde de dolari. După ce a plecat bucuros din prezența stăpânului, acel slujitor s-a întâlnit cu cineva care îi datora o sută de dinari, echivalentul câtorva mii de dolari în zilele noastre. Deși omul respectiv s-a rugat de el să-l mai aștepte, robul nemilostiv a refuzat și l-a aruncat în închisoare, până când va plăti datoria. Când a aflat acest lucru, stăpânul s-a supărat foarte tare și l-a aruncat în temniță pe cel a cărui datorie era dispus să o ierte, reproșându-i că, deși i s-a iertat mult, el nu a avut milă de cineva care îi datora extrem de puțin, prin comparație cu datoria care îi fusese lui ștearsă.

          Prima sumă de bani (cele câteva miliarde de dolari) reprezintă datoria noastră față de Dumnezeu. Indiferent de cât de morali și spirituali ne considerăm, datoria noastră este imensă. Prejudiciul pe care l-am adus Ființei lui Dumnezeu este determinat atât de gravitatea păcatelor noastre cât și de valoarea Ființei lui Dumnezeu. De exemplu, dacă cineva își pierde cumpătul și lovește repetat cu toporul caroseria unei Dacia 1310 și caroseria unui Ferrari de ultimă generație, daunele produse prin avarierea celor două mașini diferă semnificativ. Amploarea prejudiciului este dată atât de zgârieturile și de urmele de topor, cât și de valoarea mașinii care a fost avariată. În acest fel trebuie să ne gândim și la păcatele noastre. Fiecare greșeală pe care o facem, indiferent cât de nesemnificativă ar părea, este un atac la sfințenia lui Dumnezeu și reprezintă o ofensă adusă direct Ființei lui Dumnezeu. Având în vedere valoarea infinită a Ființei Divine, ne este imposibil să plătim o asemenea datorie. De aceea, Dumnezeu a plătit pentru ca noi să putem fi iertați. Isus Hristos a murit pe cruce achitând vina păcatelor noastre. Noi îl reprezentăm pe acel rob care îi datora stăpânului câteva miliarde de dolari. Indiferent cât de mult ne-au greșit semenii noștri, aceste lucruri cântăresc puțin în comparație cu datoria noastră față de Dumnezeu. Nu doresc să vorbesc cu ușurință despre durerile, abuzurile sau prejudiciile pe care unii dintre noi le-au suferit. Chiar și câteva mii de dolari reprezintă o sumă frumoasă de bani, pe care mulți dintre noi o putem aduna cu greu (nu este vorba despre banii necesari pentru o pungă de pufuleți). Dar indiferent ce prejudicii am suferit noi din partea celorlalți, acestea sunt nesemnificative în comparație cu daunele pe care noi le-am adus Ființei Divine, din cauza păcatelor noastre. De aceea, noi ar trebui să ne iertăm unii pe alții, având în vedere că Dumnezeu ne-a iertat tuturor mult mai mult.