Învierea lui Isus Hristos este posibilă din punct de vedere științific. Din punct de vedere istoric, este mult mai probabilă decât orice altă teorie și explică cel mai bine evenimentele atestate istoric. Ultima dovadă este însă dovada experienței. Există oameni cărora, oricâte dovezi le-am prezenta în legătură cu un miracol, nu vor să creadă. Ei vor un alt miracol ca dovadă. Apoi, la nesfârșit, vor dori să vadă un alt miracol, pentru a justifica miracolul precedent. De aceea îi spune Isus Hristos bogatului din locuința morților că aceia care nu vor crede Evanghelia și dovezile aduse de oameni, nu vor crede nici dacă s-ar întâmpla un miracol și ar veni cineva dintre cei morți să le vestească Evanghelia.

          Dacă însă ești un om care dorești să crezi, cheamă-L pe Isus Hristos în viața ta. El îți va da puterea să faci acest mic pas al credinței. Și vei observa că, în loc să ceri un alt miracol, vei vedea tu însuți un miracol. Miracolul unei vieți schimbate, care acum are un sens și țintește dincolo de Locuința morților. Vei deveni un om nou, radical diferit de omul bun care credeai că ești până în prezent. Născut nu în mod natural, din sânge, nici mânat de poftele firii tale pământești și nici influențat de părerile altor oameni. Ci un om născut din Dumnezeu. Firea ta pământească va fi răstignită, îți vei schimba total sensul vieții, atitudinea, modul de viață. Și vei începe să faci, alături de Isus Hristos, lucruri pe care niciodată nu ți-ai închipuit că le vei putea face.

          Noi, oamenii, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar nu avem acea viață adevărată care este în Dumnezeu. Viața noastră este foarte limitată, atât ca timp, cât și ca posibilități. Este supusă trecerii timpului, foarte fragilă în fața celor mai mici pericole și dependentă de resurse naturale (apă, mâncare, aer, lumină de la soare). Într-adevăr, toți suntem supuși morții fizice. Însă viața care vine din Dumnezeu nu se poate compara cu viața umană în niciun aspect. Este dincolo de timp (veșnică), imună în fața oricăror acțiuni ale materiei și independentă de aceasta. Așadar, viața noastră este radical diferită de viața veșnică pe care Isus Hristos ne-o promite, în baza învierii Lui și a credinței în El. Așa cum afirmă și C. S. Lewis, noi suntem ca niște statui, fiind asemănători cu Cel care ne-a creat, dar totuși lipsiți de acea viață pe care El o are. Însă Mântuitorul, în baza învierii Lui, ne promite că toate „statuile” din atelierul pământesc care cred în El vor primi adevărata viață, viața veșnică. Și vor zbura cu aripi de vultur, alături de El, spre veșnicia pentru care au fost create.

„Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și cine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată.” (Isus Hristos)