Epistola după Romani ne oferă cea mai structurată prezentare a Evangheliei lui Isus Hristos care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a iudeului, apoi a grecului (Romani 1:16-17). În continuare, voi detalia câteva aspecte generale ale Evangheliei, așa cum sunt ele prezentate în primul capitol din Romani.

          Despre Evanghelia lui Dumnezeu au vorbit profeții Vechiului Testament, astfel că rădăcinile Evangheliei se află în Vechiul Testament (Romani 1:2). Dumnezeu ni S-a revelat în vechime, prin prooroci, în multe feluri și chipuri. Apoi, El ne-a vorbit prin Isus Hristos (Evrei 1:1 2). În ambele cazuri (prin profeți și prin Isus Hristos), Același Dumnezeu ne-a vestit aceeași Evanghelie. Deci nu Pavel a inventat Evanghelia lui Isus Hristos, căci despre aceasta au vorbit în vechime proorocii. De fapt, Vechiul Testament prefigurează Evanghelia, care este prezentată mai clar în Noul Testament. De exemplu, în pilda despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr (Luca 16:19-31), bogatul aflat în chinuri descoperă că Moise și profeții îi pot îndruma pe oameni ca să nu ajungă în acel loc de suferință. Tot astfel, cei doi ucenici care călătoreau spre Emaus descoperă că Moise și profeții vorbiseră despre Isus Hristos și despre Evanghelia Mântuirii (Luca 24:13-35). Pe de altă parte, temelia Vechiului Testament este Pentateuhul (primele cinci cărți ale lui Moise). Profeții și Psalmii aduc la lumină și detaliază anumite adevăruri din Pentateuh (Luca 24:44). Așadar, dacă nu cunoaștem rădăcinile Evangheliei din Vechiul Testament, nu vom putea propovădui o Evanghelie completă.

          Evanghelia lui Dumnezeu Îl are în centru pe Domnul Isus Hristos (Romani 1:3-4). Esența Evangheliei nu constă într-un cult religios, ci într-o Persoană, cu care orice creștin trebuie să aibă o relație. Înțelegerea esenței Evangheliei ne ajută să propovăduim o Evanghelie corectă, dezbrăcată de toate tradițiile și ritualurile care îi împiedică pe oameni să-L cunoască pe Dumnezeu.

          Scopul Evangheliei lui Dumnezeu este să aducă la ascultarea credinței, nu doar la credință, pe toate neamurile (Romani 1:5-6). Așa cum ne spune Iacov, credința fără fapte este moartă. Dar noi nu facem fapte pentru a fi mântuiți (Isaia 64:6). Faptele noastre bune, ca și creștini, sunt un rezultat al mântuirii noastre (Efeseni 2:10, Galateni 5:22-23). Înțelegerea scopului Evangheliei ne ajută să propovăduim o Evanghelie corect focalizată, care pune accent atât pe credință cât și pe ascultarea credinței, adică pe faptele bune care trebuie să rezulte din umblarea noastră cu Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt.

          Pentateuhul ne prezintă principiile Evangheliei lui Dumnezeu. Geneza descrie istoria creației și a căderii omului în păcat, dar ne arată și începutul istoriei răscumpărării. Adam și Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu și au fost alungați din paradis. Ei au pierdut părtășia pe care o aveau zilnic cu Dumnezeu, relația cu El le-a fost afectată. Dar Dumnezeu nu a rămas pasiv și a început un plan de răscumpărare a omului. Acest plan are la bază încrederea în Dumnezeu și ascultarea de El (Evrei 11:1-40). Prin credință a adus Abel o jertfă mai bună decât Cain și tot prin credință a fost răpit la cer Enoh, patriarhul care a umblat cu Dumnezeu. Noe s-a încrezut în Dumnezeu și a construit o corabie ca să-și salveze viața, într-o perioadă în care nu erau ploi abundente pe pământ. La fel, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt, a ascultat de El și s-a dus într-o țară despre care nu știa multe lucruri. Iar istoria jertfei lui Isaac prefigurează actul jertfei de la Golgota. Dumnezeu doar i-a testat credința lui Avraam atunci când i-a cerut să-l sacrifice pe Isaac. Însă copilului nu i s-a întâmplat nimic, căci Dumnezeu a găsit o modalitate temporară ca să acopere păcatele omenirii. Ulterior, Isus Hristos a plătit pentru totdeauna pentru vina și rușinea păcatelor noastre (Evrei 9:11-14). Răscumpărarea pornită în Geneza este dusă mai departe în Exod. Israeliții sunt eliberați/salvați de robia egipteană prin credință (și-au vopsit ușiorii ușilor cu sânge de miel/ied și întâii născuți din casele lor nu au fost omorâți). Pentateuhul și Prorocii mărturisesc despre neprihănirea dată prin credință, fără Lege (Romani 3:21). Apoi, poporul Israel primește Legea. Dumnezeu intră în legământ cu ei și le promite că vor fi poporul Lui, dintre toate popoarele, dacă ascultă de El. Cortul Întâlnirii este o modalitate de a se rezolva încălcările Legii, prin jertfele aduse cu ocazia diferitelor sărbători. Însă în legământul nou, noi suntem iertați de păcate prin sângele lui Isus Hristos. Dacă ne mărturisim păcatele, noi ne putem repara relația cu El (1 Ioan 2:1-2). Cartea Levitic ne vorbește despre sistemul de jertfe și sărbători (an sabatic, sabat, jubileu => două luni de sărbători pe an). Pentru a ajunge din Egipt în Canaan, israeliții trebuie să relaționeze cu Dumnezeu, în cadrul sărbătorilor definite de Lege. Tot astfel, noi trebuie să umblăm împreună cu Dumnezeu toată viața noastră, dacă dorim să ne petrecem veșnicia împreună cu El. Pe de altă parte, cartea Numeri descrie dezastrul unei generații de iudei, dintre care doar două persoane au intrat în Canaan, din cauza necredinței. Într-adevăr, există pericolul ca noi să pervertim răscumpărarea pe care ne-o oferă Dumnezeu prin har, chiar dacă L-am cunoscut pe Dumnezeu și am încheiat un legământ cu El. Pentru ca poporul să nu repete greșelile generației trecute, cartea Deuteronom îi pune pe israeliți în fața binecuvântărilor și blestemelor lui Dumnezeu, cerându-le să aleagă binecuvântarea și să asculte de El. În final, Legea și Prorocii sunt cuprinși în cele două porunci: iubirea de Dumnezeu și iubirea de semeni (Matei 22:37-40).

          Apostolul Pavel a eliberat Legea de toate ritualurile Vechiului Legământ și a umplut-o cu Persoana Domnului Isus Hristos. Dar principiile Evangheliei lui Dumnezeu rămân aceleași: credință, pocăință, ascultare de Dumnezeu, relație cu El, conștientizarea pericolului de a fi lepădat, slujire. Legea este o umbră a lucrurilor viitoare (Coloseni 2:17, Evrei 10:1), dar realitatea este Isus Hristos. El este Sfârșitul Legii și Împlinirea Legii (Romani 10:4, Matei 5:17). Mântuitorul nostru nu este un dătător de legi, ci un dătător de viață! În articolul următor, voi prezenta cele șapte principii ale Evangheliei lui Hristos, care o coborât din cer să ne dea nouă viață. Evanghelia lui Isus Hristos nu poate fi modificată. Cei care vor să schimbe Evanghelia sunt acei oameni care nu sunt schimbați de ea (Leonard Ravenhill).