Dacă am defini unitatea, ar suna ceva de genul: oameni diferiți, dar care au aceeași credință, aceeași direcție, aceeași inimă.

Firesc vorbind, de cele mai multe ori, nu există unitate, pentru că unul vrea într-un fel, celălalt vrea în altfel. Iar de aici încep certurile și dezbinările.

Unul vede într-un fel, altul vede într-un mod diferit. Unul înțelege cumva, celălalt înțelege altcumva. Iar toate acestea duc la rupere, îndepărtare.

Uman vorbind, nu există unitate, atunci când există două puncte de vedere distincte, diferite unul de altul.

Problema care se pune este că pe acest pământ cât vom trăi, vom avea această experiență neplăcută, de a fi întotdeauna într-un conflict contradictoriu cu altă persoană. Fiind neplăcută, asta nu înseamnă automat că este și greșită. Pentru că, tocmai aici se va vedea autenticitatea mântuirii și gradul de maturitate spirituală.

·      Firea pământească – Mândria

Exemple biblice:

Iacov 3.13-18; 4.1

Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!

 Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului!

Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare și tot felul de fapte rele. Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. Și rodul neprihănirii este semănat în pace pentru cei ce fac pace.

De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?

Toate aceste versete demonstrează înțelepciunea care este cu adevărat sub influența Duhului Sfânt și totodată demască atitudinea, abordarea greșită a înțelepciunii fireștii (adică atunci când este vorba de ceea ce credem personal și doar îl folosim pe Dumnezeu ca paravan spiritual).

Una dintre problemele care împiedică unitatea este urmărirea propriului interes, adică mândria personala.

De foarte multe ori îl luam pe Dumnezeu ca paravan pentru propriul nostru interes, spunând, așa vrea Dumnezeu. Dar de fapt, așa vrem noi, pentru că așa vedem, credem și înțelegem.

Din păcate pe Dumnezeu îl folosim ca pe un obiect după care ne ascundem, doar pentru satisfacerea convingerilor personale.

Dacă nu se face cum credem și cum vedem noi că este bine, începem să ne mâniem, să ne certam, să ne tulburăm, să ponegrim și să ne îndepărtăm. Și tocmai prin toate aceste practici, demonstrăm că înțelegerea noastră este una defectuoasă, firească, drăcească.

Căci lucrarea Duhului Sfânt urmărește pacea, lepădarea de sine și urmărirea apropierii, a părtășiei.

·      Esența Evangheliei

Exemplu biblic: 1 Timotei 1.7-11

Ei vor să fie învățători ai Legii, și nu știu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebuințează bine, căci știm că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fără de lege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, necurați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoși, pentru cei ce jură strâmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase – potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredințată mie (1 Timotei 1.7-11).

Esența Evangheliei prezintă o inimă nouă transformată în urma lucrării Duhului Sfânt.

Iar roadele acestei mântuirii sunt roadele Duhului. Dacă Duhul Sfânt, în urma credinței în Domnul Isus Hristos, produce roadele Sale, toate celelalte păreri, pot deveni obiectivul certurilor și dezbinărilor.

În momentul în care trecem cu vederea Legea Duhului, care reprezintă iubirea aproapelui, respectiv împlinirea legii, ajungem să fim acei învățători, care nu știu ce spun și nici măcar ce urmăresc.

Așa cum odinioară fariseii se legau de forma lucrurilor, fără să pună preț pe conținut, și astăzi avem aceeași problemă. Oamenii pun accentul greșit, au doar o formă de evlavie, pentru că lipsește conținutul, iar acela este dragostea, pasiunea, dedicarea.

Astăzi, oamenii ajung să se lege de tot felul de lucruri exterioare, fără să se mai raporteze la inimă, și pe baza acestora ajung să se despartă; mândria, egoismul care le este în inimă nu mai este sesizat (toate acestea care țin de conținut); ci se leagă de ceea ce se vede la suprafață, de forma lucrurilor.

Astfel oamenii au ajuns să își pună etichete de neprihăniți doar pe baza acțiunilor personale, nu pe baza jertfei lui Hristos. Oamenii, din propria mândrie și egoism, se văd mai buni pentru ceea ce fac în plus sau diferit față de alții. Așa cum zice Pavel, se compară unii cu alții; dar lauda vor primii de la Domnul doar după judecarea simțămintelor, adică după conținut (1 Cor. 4-4-5; 2 Cor. 10.12).

·      Același focus, aceeași inima, aceeași direcție

Ce este de făcut?

Așadar, dacă eu greșesc, iar tu ai dreptate, dovedești că ai înțelepciune de sus, doar prin ceea ce a spus Pavel și Iacov, arătând blândețe, pace, speranță. Fără acestea, se prea poate de fapt ca fix tu să ai probleme în înțelegerea și crezul tău. Prezența Duhului Sfânt este dovedită în viața fiecăruia prin urmărirea slavei lui Hristos, ca atare prin lepădarea propriilor interese.

Dacă înțelegem acest lucru, de asemenea, înțelegem că slava lui Hristos este atunci când urmăresc și am scopul de a-i face bine aproapelui meu. Și de asemenea, dacă fratele meu, are același scop, categoric va fi unitate. Vom lucra împreună; vom trage împreună; ne vom ruga împreună; vom cugeta împreună cum să facem să înaintăm în lucrarea lui Dumnezeu; cum să facem să îl lăudăm și mai mult pe Dumnezeu.

Dar dacă scopul este de a căuta greșeli, imperfecțiuni; de a implementa forme și obiceiuri; categoric nu va exista nimic din cele menționate, ci va exista cearta și tulburare.

Într-o strânsă legătură se află unitatea cu acțiunea. Dacă ești lucrător, nu ai timp să te legi te tot felul de lucruri. Dar dacă ești doar consumator, vei eticheta și vei condamna; vei avea doar presupuneri si convingeri greșite; vei veni doar cu propuneri și directive, dar fără să faci nimic concret.

Atunci când ai gândul lui Hristos, care este salvarea omului, vei căuta să vii în ajutorul omului; dar dacă gândul tău este altul, categoric practica ta va fi una haotică și tulburătoare; și din păcate vei fi precum fumul pentru ochii oamenilor.

·      Concluzie

Prin percepțiile avute, se creează o întăritura, o convingere foarte puternică; de neclintit. Dar asta nu înseamnă că este de la Dumnezeu.

Sunt oameni mulți religioși, care din dorința să își apere propria convingere, ajung să își dea viața. Dar asta nu însemnă că au adevărul.

Trebuie să înțelegem că, dacă suntem așa de convinși pentru ceva, iar acel ceva, nu duce la binele aproapelui meu, se prea poate să mă vizez pe mine personal acel bine. Iar asta nu ne învață Hristos!

Trebuie să ne cercetăm intenția, crezul, convingerea; și dacă constatăm că duce la altceva decât la binele aproapelui, s-ar putea sa fie de fapt egoismul nostru personal, să căutam înălțarea noastră, care este de fapt mândria.

Atâta timp cât diferențele care nu ating Evanghelia nu trebuie să ducă la despărțire, ci la răbdare și creștere.

Așadar mesajul celor spuse este următorul: să aveți în voi gândul care era și în Isus Hristos, Domnul:

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând!

 Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși!

 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.

 Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus:

 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor (Filipeni 2.1-7).

Tu ai gândul acesta sau gândul tău  este cum să ai și să îți faci dreptate? Cum să îți fie bine ție personal?

Cum să îți meargă lucrurile tale cel mai bine?

Cum să îți fie îndeplinite concepțiile, percepțiile și înțelegerile tale personale?

Nu vă luptați călăuziți de firea pământească, folosind uneltele sale: mânia, vrăjmășia, ura și clevetirea.

Luptați călăuziți de Duhul, folosind uneltele Sale: dragostea, pacea, răbdarea și nădejdea.