Sfințenia și Dreptatea

                                                         lui Dumnezeu

Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş. Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii Sunt praful picioarelor Lui. (Naum 1.1-3)

Poate te-ai întrebat vreodată:

-          De ce sunt atâtea războaie?

-          De ce sunt atâția oameni care suferă și mor de foame?

-          De ce sunt atât de mulți copii care mor din cauza bolilor?

-          Cu ce sunt vinovați acei copii care mor de foame sau de boli?

-          Cu ce sunt vinovați toți aceștia? Nu au ales ei unde să trăiască și nici nu pot schimba soarta lor!

-          Dacă există Dumnezeu, de ce permite atât de mult rău?

-          De ce atât de mult haos, hazard și dezorientare în toate domeniile (națiuni, guvern, religii s. m. a)?

De ce toate acestea! ?

Răspunsul este simplu: Sfințenia lui Dumnezeu, neprihănirea lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu!

Și poate din nou te vei întreba:

-          Ce vrea să zică prin asta?

-           Ce legătura are cu toate aceste situații?

Problema unui om care conduce fără permis, sau a unuia care încalcă legislația, este un polițist drept!

Problema unui criminal este un judecător drept!

Iar problema unei lumi păcătoase este un Dumnezeu drept!

-          De ce?

Pentru că un polițist drept și un judecător drept, nu vor face compromis, ci îi va pedepsi pe cei care încalcă legea.

Ca atare, Dumnezeu este drept! Iar Dumnezeu nu face compromis și îi pedepsește pe cei care încalcă Legea Sa.

Dar poate din nou vei întreba:

-          De ce să sufere altul, pentru păcatul altcuiva?

-          Ce legătură are păcatul cuiva, cu boala incurabilă a unui copil care nu a cunoscut nici binele, dar nici răul?

Fiindcă oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, păcatul își dă roadele. Din acest motiv, ceea ce se întâmplă, este rodul meu și al tău. Faptele mele și faptele tale sunt rezultatul unui copil nevinovat născut într-o boala incurabilă; rezultatul unui război; rezultatul unui om mort de foame; rezultatul haosului. Noi suntem cei responsabili. Rezultatele acțiunilor noastre este răspunsul sfințeniei și dreptății lui Dumnezeu.

Prin rezultatele acestea, Dumnezeu trage un semnal de alarmă, că El este drept și sfânt, iar noi nedrepți și necurați.

 Și din nou te vei întreba:

-          Cine proclamă aceste lucruri?

-          De ce le-as crede?

Răspunsul este Biblia.

În Biblie vom vedea că, Dumnezeu are același mod de pedeapsă de mii și mii de ani, ceea ce o face vrednică de crezut, pentru că este autentică și astăzi.

 (Moartea și boala unui copil) În 1 Regi 14.1-13, citim cum, copilul unei familii, datorita păcatelor părinților ajunge să se îmbolnăvească, iar în final să moară. Iar acest copil fiind considerat mai bun decât toată familia lui.

(Războiul) În Iosua 6.17-21, vedem cum o cetate păcătoasă este nimicită din temelie; trecând prin ascuțișul sabiei tot ce era în cetate, bărbați, femei, copii, bătrâni, fără excepție.

(Sărăcia) În 2 Regi 6.28, vedem la ce cotă maximă de gravitate duce păcatul, în așa fel încât femeile să își mănânce propriul fiu.

Și în toate acestea, se vede răspunsul lui Dumnezeu asupra acțiunilor oamenilor.

În Romani 1.18, citim: ” Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.”

Dar poate iar te vei întreba:

-          Oamenii strigă la Dumnezeu, El de ce nu răspunde?

-          De ce nu face Dumnezeu nimic în a opri păcatul?

-          De ce nu intervine?

În Iov 35.2-15, citim și aflăm aceste răspunsuri. Din pricina celor răi, din pricina mândriei lor, El încă nu pedepsește. De aceea, în înțelepciunea Sa, Dumnezeu a pregătit o zi în care va pedepsii pe toți cei nelegiuiți și îi va încredința pe toți de faptele lor nelegiuite trimițându-i într-un foc ce arde veșnic, sfârșind astfel cu păcatul pentru totdeauna (Iuda 14-15).

Sfințenia lui Dumnezeu și dreptatea lui  se văd prin judecățile pe care le vedem astăzi împlinindu-se (Apoc. 16.5-6).

Problema cea mai gravă, care se pune acum este alta.

 De aceea te întreb în aceste circumstanțe:

-          Cum poate omul scăpa de pedeapsă?

-          Cum poate omul scăpa de iad?

-          Cum poate omul să fie iertat?

-          Cum poate un Dumnezeu sfânt și drept, să socotească un om nedrept și ne sfânt, într-un om drept și sfânt?

Raspunsul este acesta: NU POATE!

În Exod 34.7, citim că, el nu îl socotește pe cel vinovat, nevinovat.

În Naum 1.3, citim că, Dumnezeu nu îl lasă pe cel rău nepedepsit.

În Prov. 17.15, citim că, cine îl socotește pe vinovat, nevinovat, devine o scârbă.

-          Credeți că Cel Sfânt va deveni o scârbă?

-          Credeți că Cel care de-a lungul istoriei si-a arătat dreptatea și sfințenia, se va schimba?

În mod precis NU.

Această satisfacere a dreptății și sfințeniei lui Dumnezeu, a fost făcută prin Singurul Său Fiu, Isus Hristos, Domnul.

Noi toți, eram în drum spre Iad, fără nici o speranță și drept de răspuns. Dar Fiul Său a fost trimis în lumea această punându-i-se păcatele omenirii pe Sine, ca pedeapsa Tatălui să cadă peste El. Adică păcatele mele și ale tale, au fost puse pe Hristos. Astfel, Tatăl și-a întors Fața de la Fiul Său, l-a zdrobi, l-a pedepsit, l-a omorât. Ca doar astfel, eu și tu să fim iertați și considerați din vinovați, nevinovați.

NU EXISTĂ NICIO ALTĂ CALE, METODĂ, SAU OPȚIUNE DE IERTARE (Ioan 10.9,14.6). Hristos este singura Cale prin care Tatăl poate ierta, fără să devină El Însuși o scârbă (Rom. 3.26). De aceea, cine are pe Fiul are viața, dar cine nu are pe Fiul, n-are viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3.36; 1 Ioan 5.12).

Iar în concluzie, Hristos Isus și-a dat viața drept răscumpărare, ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru El (2 Cor. 5.15).

-          Tu ești pregătit  să fii iertat?

În Galteni 2.20, Pavel spune, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.

Pavel și tot norul de martori din Evrei 11, l-au lăsat pe Hristos să trăiască în viața lor. De aceea au suferit consecințe, au fost prigoniți, marginalizați, chinuiți, batjocoriți; au plătit un preț scump pentru credința lor. Dar răsplata lor este mare în ceruri!

-          Ești gată să plătești prețul iertării?

-          Ești gată să te lepezi de sine?

-          Ești gată să îți pui încrederea în Cel care te-a răscumpărat?

Pentru a fi iertat și scăpat de mânia lui Dumnezeu, trebuie să crezi Evanghelia și să te pocăiești!

Credința – Să te încrezi în Domnul Isus urmându-i exemplu și încrezându-te în promisiunile Sale (Ioan 14.4-6; Evrei 1.11).

Pocăința – Să îți schimb percepțiile din perspectiva lumii, în perspectiva lui Dumnezeu (Rom. 12.2; 2 Cor. 5.16-17; Efes. 4.17-24).