Una dintre cărțile Bibliei ce ne oferă o istorie de luptă cu dificultățile vieții este cartea lui Rut. De asemenea, această carte ne învață că orice tragedie ne-ar lovi, orice obstacol ne-ar sta în cale, nu trebuie să cedăm, ci să luptăm până la capăt. Finalul cărții se încheie într-o notă de triumf, frumos, zugrăvită în cuvinte de autorul cărții, care conform tradiției iudaice se crede că ar fi profetul Samuel. Povestea acestei cărți este a unei familii ce emigrează din Israel în țara Moabului. Ei pleacă din Betleemul lui Iuda pentru că era secetă în țară și nu mai aveau cele necesare vieții. Drumul emigrării în orice timp, în orice circumstanțe, nu a fost niciodată un drum ușor, ci uneori chiar foarte anevoios. Și astăzi mulți pornesc pe acest drum în căutarea unui viitor mai bun. Deși tot acest proces al emigrării poate fi foarte dureros și astăzi. În alte timpuri a fost cu mult mai dureros, chiar tragic uneori. Citind cartea lui Ferreira de Castro, Emigranții, am înțeles că tot procesul emigrării în acea epocă era mult mai dureros decât este de exemplu astăzi în vremurile noastre.

Autorul cărții Rut ne relatează foarte simplu că nu mai era pâine în țara lui Israel și de aceea Naomi împreună cu bărbatul ei și cu cei doi fii, emigrează în căutarea unui nou început. Dar lucrurile nu ies deloc bine pentru această familie. Mai întâi moare bărbatul lui Naomi, apoi cei doi fii se căsătoresc cu femei moabite și, după un timp, mor și ei. Se pare că pe această femeie tragediile o lovesc crunt. Într-un astfel de context, îndurerată fiind, ea decide să se întoarcă în țara ei, pentru că aude că vremurile grele trecuseră. Dorește să se despartă de cele două nurori ale ei, însă Rut, una din cele două, nu dorește decât să o urmeze și face chiar o declarație impresionantă de credință:

, , Nu sta de mine să te las, și să mă întorc dela tine! Încotr-o vei merge tu voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu, și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine de cât moartea!” ( Rut 1; 16-17 )

Din aceste versete străbate ca un fascicul de lumină, misiunea pe care iudeii o aveau de a propovădui Evanghelia la neamuri. Autorul cărții Rut ne descrie un frumos tablou al iubirii și înțelegerii dintre o soacră și nora ei. Probabil că în zilele noastre este mai greu de găsit așa ceva. Apoi pe scurt, ne este descris modul cum Boaz, o rudă apropiată după obiceiul vremii, răscumpără moștenirea lui Elimelec bărbatul mort al lui Naomi și se căsătorește cu Rut. Fascinant este faptul că Boaz și Rut aveau să fie străbunicii lui David, iar pe linia genealogiei lui David, avea să se nască Mesia. Dincolo de aspectul cultural și istoric al cărții Rut, mesajul central este răscumpărarea. Și pornind de la răscumpărarea unei moșteniri și a unei femei, descrisă în această carte, gândurile mă poartă spre una din marile teme ale Sfintelor Scripturi și anume, răscumpărarea noastră prin Hristos.

Pe paginile Vechiul Testament găsim descrisă această temă. Uneori sub forma unor făgăduințe mesianice, alteori prin întâmplări reale, ca în cazul când i se cere lui Avraam să-și aducă propriul fiu ca jertfă pe un munte din țara Moria. Iar în momentul în care era pe punctul de a-l înjunghia, Dumnezeu intervine, oferindu-i un berbec pentru jertfă și salvând astfel viața lui Isaac. De asemenea, prin sanctuarul construit de Moise, serviciul jertfelor de la cort nu era decât o ilustrație a Evangheliei în miniatură. Totul avea un rol didactic, oamenii trebuiau să observe  toate acele ritualuri și jertfe de animale ce se aduceau acolo și să înțeleagă că mielul pascal îl simboliza pe Iisus Mântuitorul și Răscumpărătorul lumii, ce avea să vină pentru a izbăvi și răscumpăra neamul omenesc de sub domnia Satanei și a păcatului.

Dreptatea divină cerea moartea păcătosului, însă Iisus a venit să plătească prețul prin însăși viața Sa și să devină Eliberatorul nostru. Se spune că unii dintre negrii din America de nord, când văd statuia lui Abraham Lincon spun că el este eliberatorul lor. Tot așa, din punct de vedere spiritual prin ceea ce a realizat la cruce în dreptul nostru, Iisus este baza salvării noastre. Oamenii din vechime priveau înainte prin credință spre Mielul lui Dumnezeu care avea să vină pentru a se jertfi pentru păcatele lumii. Noi, cei de astăzi, privim înapoi și îl vedem pe Hristos în istorie omenirii, murind pe crucea calvarului pentru păcatele noastre. Îmi place declarația de credință pe care Iov o face în timpul suferințelor sale:

, , Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor, ochii mei îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înlăuntrul meu.” ( Iov 19; 25-27 )

Din aceste versete se desprinde ideea că Iisus Hristos, prin prisma naturii Sale umane, este fratele neamului omenesc, ruda noastră cea mai apropiată, având dreptul de răscumpărare pentru noi.

După ce ne-a vorbit în diferite moduri despre această temă în Noul Testament, Dumnezeu se oferă ca sacrificiu suprem pentru păcatele noastre în persoana Fiului Său. Pe paginile celor patru Evanghelii ni se descrie modul cum Iisus se jertfește pentru a deveni Răscumpărătorul nostru și tot ce s-a pierdut prin Adam este recâștigat prin Iisus, care este cel de-al doilea Adam. Prin intermediul epistolelor sale, apostolul Pavel se străduiește să ne facă să înțelegem această profundă temă a răscumpărării noastre din împărăția întunericului. Într-un mod magistral, apostolul Pavel ne descrie lucrarea răscumpărării realizată în dreptul nostru:

, , Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: , , Blestemat este oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, în Hristos Iisus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.” ( Galateni 3; 13-14 )

De fapt, în epistolele sale, marele apostol al neamurilor dezbate pe larg această temă, în mod cu totul special în cărțile Romani și Galateni, care nici astăzi nu sunt înțelese în toată profunzimea lor. Să privim prin credință la Iisus ca Răscumpărător al nostru, pentru că doar prin El ni se deschide un orizont luminos pe care avem privilegiul să-l contemplăm, până vom începe eternitatea.

, , Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.” ( Isaia: 44-22 )