Lumea în care trăim ne învăluie tot mai mult viața în culori sumbre, ce pur și simplu ne răpesc fericirea personală. Iar viața devine grea, pentru că ne este greu să trăim fără lumină în tot acest cadru plin de întuneric din care este alcătuită tot mai mult lumea noastră. Iar de aici se naște teama în ființa noastră pentru ceea ce va fi în viitor. Cred că una dintre cele mai puternice arme ale Diavolului este aceea de a strecura frica în sufletele oamenilor. Și reușește cu ușurință să facă acest lucru atunci când ne determină să privim norii cenușii, aducători de nenorociri, pe care îi vedem la orizontul existenței noastre, în vreme ce, din punct de vedere omenesc, nu vedem soluții.

Însă pot să spun, din proprie experiență, că am trăit momente în viață când, fiind descurajat și încurcat în niște situații aparent fără ieșire, gândeam că cazul meu, din punct de vedere material și spiritual, este pierdut, iar cu cât mă străduiam să-mi rezolv eu problemele, cu atât mă împotmoleam mai mult. Dar atunci când am înțeles că trebuie să privesc prin credință, cu ochii minții, dincolo de circumstanțele neplăcute în care mă aflam, spre tronul Celui Veșnic, am înțeles că nu sunt singur și că nu trebuie să mă bat eu cu răul.

„Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. »”
(Isaia 57:15)

Iar în urma unor astfel de descoperiri, în viața mea a început să coboare lumina cea binefăcătoare, aducătoare de liniște sufletească. Iar pentru problemele mele am înțeles că Dumnezeu are soluții. De asemenea, viitorul am început să-l văd luminos, cu mari posibilități pentru mine de a păși spre veșnicie.

Mă gândesc că astăzi viețile multor oameni sunt asaltate de întuneric spiritual și de frică pentru ziua de mâine. Mulți oameni își pun următoarele întrebări: Ce va fi în viitor? Cum vor decurge viețile noastre? Sau cum ne vom rezolva problemele ce ne frământă și ne copleșesc sufletul, împovărându-l? Pentru astfel de oameni am scris acest articol și doresc să le îndrept atenția spre un verset din cartea lui Isaia:

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”
(Isaia 41:10)

Suntem îndemnați să nu ne temem, pentru că Dumnezeu ne va însoți pas cu pas pe drumul vieții și știu din experiență că orice teamă pe care o avem El o poate lua din sufletul nostru, aducându-ne speranță și certitudinea, mai presus de orice, că lumea în care trăim va trece și va începe eternitatea. Când călătorim în această viață împreună cu Hristos, totul capătă altă culoare, iar viața ne este luminată în nuanțe aducătoare de iubire și speranță. De câte ori nu citim pe paginile Sfintelor Scripturi cum oamenii cuprinși de teamă nu vedeau decât întunericul ce-i înconjura și se temeau că vor fi înghițiți de furtuni și probleme, iar în ceasul când totul părea pierdut apărea Iisus în mijlocul acelui întuneric, cu bine-cunoscutele Sale cuvinte: „Nu vă temeți... ”, oferind ajutor celor în nevoie.

Avem nevoie ca poverile și îngrijorările noastre să le aducem la Hristos, iar El ne va da în schimb pacea Sa, ridicând tot greul de pe sufletele noastre trudite. De asemenea, atunci când suntem conștienți de vulnerabilitatea și de neputința noastră de a ne rezolva problemele, este momentul când Dumnezeu poate lucra cel mai mult cu ființa umană, modelând, precum olarul lutul, caracterul nostru după chipul Său divin. El poate, de asemenea, să ne ofere ajutor atunci când, îngreuiați fiind de necazuri, nu mai știm încotro s-o apucăm. Însă, mai presus de orice altceva, chiar dacă nu toate problemele noastre se vor rezolva așa cum noi vrem, un lucru este cert, și anume că prezența Sa divină ne va însoți pas cu pas pe calea vieții, mângâindu-ne inimile și călăuzindu-ne în descoperirea adevărurilor Sale glorioase.

Uneori este posibil ca, sub presiunea problemelor și a întunericului ce ne înfășoară, să ne clătinăm pe calea vieții, gândind că această călătorie este grea. Însă Iisus Hristos ne va sprijini prin harul Său minunat, ce se revarsă în viețile noastre, aducând prospețime și fericire.

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: «Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! »”
(Isaia 41:13)

Mă uimește această promisiune biblică, datorită profunzimii ce se desprinde din acest verset. Aici mi se promite că Dumnezeul Cel Atotputernic, care a creat și susține cu puterea Sa tainică universul, cu planetele și galaxiile ce ne fascinează, Se va pleca spre mine — care sunt un fir de praf atunci când mă compar cu El — pentru a mă lua de mână și a-mi alunga teama din inimă.

Doresc să afirm cu certitudine că nu sunt vorbe goale scrise în cartea lui Isaia și pretutindeni în Biblie. Eu am experimentat prezența lui Dumnezeu cu mine în călătoria vieții. De asemenea, am întâlnit oameni ce trăiau asemenea stări sublime. De aceea cred că toți cei cu inimile îndurerate, ce nu au primit decât răceală și respingere din partea oamenilor, pot primi, dacă vor, mângâiere divină din abundență. De asemenea, pot conlucra împreună cu Hristos la o lucrare ce cred că uimește universul — mă refer la îngeri și la lumile necăzute în păcat — și anume la plăsmuirea în ființa lor a chipului divin.

Uimitorul har al lui Hristos ne modelează, aducând speranță în inimile noastre înfricoșate de situația actuală a lumii, și ne oferă putere să înfruntăm orice piedică din drumul nostru și, mai presus de orice, ne deschide înaintea ochilor panorama eternității, în care Dumnezeu ne invită să intrăm pentru a ne bucura împreună cu El întreaga veșnicie.

„... Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”
„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Iisus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”
(Matei 28:20; Efeseni 3:20–21)