Sărăcia lui Cristos

   "Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi"

   "prin sărăcia Lui" - ce înseamnă aceasta? Că El S-a lipsit de toate lucrurile cereşti şi pământeşti pentru ca bogăţiile pământului şi ale cerului să fie ale noastre? Că El ne-a luat locul şi a trăit în sărăcie pe pământ pentru ca noi să ne bucurăm de bogăţiile cereşti pe care El le-a câştigat pentru noi? Sau "prin sărăcia Lui" are un sens mai profund implicând faptul că sărăcia Lui e calea deschisă de El pentru toţi acei ce vor să se bucure de bogăţiile Lui? Înseamnă oare că, aşa cum El a trebuit, în sărăcie duhovnicească şi trupească, să moară faţă de lume pentru a ne putea deschide comorile cereşti, tot aşa trebuie şi noi să mergem pe urmele Lui, şi că numai dacă sărăcia Lui lucrează în noi şi dacă suntem părtaşi la ea, ne putem bucura în mod desăvârşit de bogăţiile pe care El a venit să le aducă?

   Cu alte cuvinte, sărăcia lui Hristos este doar ceva pentru El, sau ceva ce trebuie să experimenteze şi ucenicii Lui?

   Noi considerăm că fiecare aspect din viaţa şi caracterul lui Isus Hristos îl putem lua ca exemplu - oare ce are să ne înveţe sfânta Lui sărăcie? Oare Cristos ne-a dat dreptul să posedăm şi să ne bucurăm de bogăţiile pământului aşa cum se întâmplă astăzi între credincioşii de peste tot?

   Sărăcia noastră spirituală se datoreaza în parte lipsei de credinţă în frumuseţea şi binecuvântarea vieţii de sărăcia a lui Crostos? Neexperimentarea de către noi a sărăciei lui Cristos este cauza lipsei bogăţiilor cereşti în noi?

   N-ar trebui oare să încetăm a ne gândi doar la o parte: "S-a făcut sărac pentru noi", şi să ne gândim şi la celălalt aspect "Pentru El, am pierdut toate?"

   Căutând răspunsurile la aceste întrebări, trebuie să ne întoarcem privirile spre binecuvântatul nostru Domn. Poate Duhul Sfânt ne va dezvălui ceva din slava acestei minunate caracteristici a Lui.

   Dacă inima noastră nu se concentrează asupra Domnului prin rugăciune şi meditaţie şi dacă nu aşteptăm ca Duhul Sfânt să ne dea iluminarea Lui, putem avea, gânduri proprii despre această sărăcie divină, însă aşa nu-i putem pătrunde întru-totul slava. Puterea şi binecuvântarea acestui fapt nu vor avea vreun efect în viaţa noastră. Domnul să ne dea înţeleciune!

   În primul rând, trebuie să vedem motivaţia sărăciei pământeşti a lui Isus - sau de ce a trebuit Cristos să trăiască astfel? El ar fi putut avea bogăţii pe pământ pe care sa le împartă cu înţelepciune şi dărnicie. El S-ar fi putut bucura de o stare materială medie, suficientă pentru a nu depinde de nimeni în ceea ce priveşte hrana şi locuinţa, dar soarta Lui a fost cu totul altfel. Fie ca ar fi fost bogat, fie ca ar fi făcut parte din clasa de mijloc, El i-ar fi putut învăţa pe oamenii de toate vârstele lecţii minunate şi folositoare cu privire la folosirea raţională a lucrurilor acestei lumi. Ce predică ar fi fost viaţa Lui despre CEI CE CUMPĂRĂ, CA ŞI CUM N-AR STĂPÂNI.

   Dar nu. A fost necesar, din punct de vedere divin, ca viaţa Lui să fie o viaţă totală de sărăcie. Acest lucru poate fi explicat prin două categorii de argumente. O categorie de argumente face referire la noi şi la lucrarea Lui pentru noi, ca Mântuitor al nostru. Argumentele din cealaltă categorie sunt mai strâns legate de viaţa Lui personală ca om şi de lucrarea pe care Tatăl a făcut-o în El, când L-a desăvârşit prin suferinţă.

   Din categoria celor referitoare la lucrarea Lui, cele mai importante argumente ar fi uşor de numit. Sărăcia Lui Cristos e o dovada a smereniei Lui desăvârşite - voinţa Lui de a coborî până la limita mizeriei omeneşti şi de a experimenta până la capăt consecinţele păcatului. În toate vremurile, săracii au fost dispreţuiţi, în timp ce bogaţii au fost cinstiţi şi onoraţi. Cristos a venit în lumea aceasta ca să fie şi El dispreţuit şi părăsit de oameni.

   Sărăcia lui Cristos a fost întotdeauna socotită una din dovezile dragostei Lui. Dragostei îi place să dea, dragostei desăvârşite, să dea totul! Săracia lui Cristos e unul din modurile de exprimare ale acelei iubiri jertfitoare care nu a ţinut pentru ea nimic şi care caută să ne câştige pentru ea, prin absoluta renunţare la sine, în favoarea noastră. Săracia lui Cristos e modalitatea prin care El a încercat sa ne înţeleagă şi sa ne ajute în toate încercările care vin peste noi în elaţia cu lumea aceasta şi cu bunurile ei. Majoritatea oamenilor au de luptat cu sărăcia. Majoritatea sfinţilor lui Dumnezeu sunt săraci şi necăjiţi. Sărăcia lui Cristos e pentru ei asigurarea că şi El a trecut prin aceste greutăţi. Sărăcia lui Cristos e arma şi dovada completei biruinţe asupra lumii. Ca Răscumpărator al nostru, El a dovedit prin sărăcia Lui, că Împărăţia Lui nu e din această lume, că aşa cum nu I-a fost teamă de ameninţările lumii şi de moartea pe care I-au provocat-o ea, tot aşa nu a putut fi ispitit nici să caute ajutor în bogăţia sau tăria ei.

   SEMNIFICAŢIA SPIRITUALĂ PROFUNDĂ  a sărăciei lui Cristos o vedem atunci când o privim ca parte din pregătirea Lui ca Fiu al Omului şi din demonstraţia a ceea ce trebuie să fie o viaţă de om. Sărăcia lui Cristos a fost parte a acelei suferinţe prin care El a învăţat ascultarea şi a fost desăvârşit de Dumnezeu ca Mare Preot al nostru.

.......................................