Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Dupa 33 de ani
Autor: Cristian Boariu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 27/04/2009
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

A crescut intr-o familie de parinti pocaiti. A fost dus la biserica de mic. A auzit corul cantand, versete biblice recitate, predici bune. La 19 ani, in gara din Arad, parintii lui plangeau. Mergea in armata. Pentru prima data, departe de... casa.

Dupa un an
s-a reintors. Bucuria parea din nou sa fie reintregita pentru ca toti cei 4 copii erau acasa.
Insa, dupa cateva zile au inceput primele plecari... Aproape de casa, pe la cofetarii. Apoi pe la neamuri. Putin mai tarziu pe la cinema. Traia in casa, dar sufletul lui plecase in lume.

Si-a lasat parintii
in lacrimi din nou. De data aceasta nu doar pentru un an. S-a casatorit in lume. A divortat dupa cativa ani. Au inceput comele alcoolice. Datoriile. Cel mai format nume “disperat” la telefonul lui era 112. Cei de la salvare i-au zis de nenumarate ori sa nu-i mai cheme ca nu au ce sa-i faca.

Bunicii mei
, parintii lui s-au rugat in toti acesti ani. De cate ori ii vizitam, la fiecare rugaciune, numele unchiului meu, fiul lor, fratele tatalui meu, era amintit.

Au trecut 5 ani. Au trecut 10. Au trecut 20. Dupa 33 de ani, in 2009 ianuarie, mi-am vizitat bunicii. Erau cu lacrimi in ochi. De data aceasta erau lacrimi de bucurie. Unchiul meu s-a hotarat sa vina Acasa. Am plecat de la ei direct la apartamentul unde locuieste singur.

Minune:
In loc de sticlele cu bautara si de pachetele multe de tigari cu care eram obisnuiti toti, pe masa lui era cursurile de caticheza. M-am cutremurat. Mi-a zis: “Cristi imi pare rau de un singur lucru. Ca Diavolul mi-a distrus sanatatea si nu pot memora versetele biblice. Dar maine, la caticheza, voi ridica mana, si tot ce nu voi intelege, voi intreba pe fratele pastor.”. Am plecat plangand.

Din ianuarie ne-a sunat zilnic. In mod deosebit intr-o seara de partasie prelungita. Le-a spus parintilor mei: “Cat timp a predicat fratele Dragos, m-am simtit purtat pe sus”. Era transformat. Pana acum bautara il purtase doar pe jos, pe betonul rece.

26 Aprilie 2009
. Zi de sarbatoare in Arad. Printre cei 16 candidati se afla si unchiul meu, imbracat in alb. Se recita poezia: “Ma voi intoarce-acasa intr-o zi” dupa ce inainte a fost prezentata marturia lui.

Dupa 33 de ani, Dorel s-a intors Acasa. Rugaciunile bunicilor mei au fost ascultate.

Tu cum esti? Inca departe de casa? Pentru tine cine plange? Nu te-ai saturat de falimentele acestei lumi? Nu te-ai obosit de ceea ce iti ofera ea? Nu ai vrea o viata schimbata?. M-as bucura sa poti recita poezia de mai jos, inainte sa intri si tu in apa botezului, sa inchei un legamant cu Domnul.




Ma voi intoarce-acasa intr-o zi
In tara mea la casa parinteasca
Pe drum de cer, prin fum de pribegii,
Apropierea ei sa ma sfinteasca…

Ma voi intoarce-acasa, in curand,
IL voi vedea pe Tatal si pe-ai mei,
Ah, nu ma mai apasa nici un gand
Decat sa fiu acasa langa ei.

Ma voi intoarce-acasa ca sa pun
Piciorul meu pe neuitatul prag,
Sa-ngenunchez acolo, si sa spun,
Adio! Soartei mele de pribeag.

Caci nu voi mai lasa pentru nimic,
Lumina si ferestrele dintai,
Ci voi avea atuncea cat de mic
Un loc in Univers si-un capatai…

Mi-e dor de casa noastra si de fratii
Ce-au plans raniti, cu fetele in palme,
Cand increzut, din luminoase spatii
Am coborat in lumea de sudalme.

Mi-e dor de vatra noastra instelata,
Si de iubirea fratelui mai mare,
Gradin-aceea, s-o mai vad o data
Acolo sus, la marea sarbatoare!

Ma voi intoarce auzi ? Ma voi intoarce,
Asa olog tarandu-ma-n genunchi,
Si ultima putere mi-o voi stoarce,
Vestindu-mi bucuria din rarunchi.

In ziua-ceea nu voi intreba,
Pe nimeni, de nimic, ci ma voi duce,
Pe orice drum deschis in fata mea, 
Pe urmele de oi si pe la cruce.

Si voi ajunge-acasa langa Tata,
La masa bucuriilor – dintai
De-un ultim drum sunt fericit si gata
Iar tu planeta neagr-ai sa ramai.

Caci mi s-au dat aripi de porumbel
Sa zbor mai sus de lumea ta de sange
La Tatal armoniilor, la El,
Unde in veci de veci nu voi mai plange.

Ci voi canta cu inima, cu gura,
Cu mainile pe harfa lunecand,
Un snop de laude-mi va fi faptura,
La tronul nemuririi, in curand!

Ps: Cei care doresc sa asculte aceasta poezie asa cum a fost recitata in timpul programului, o pot descarca de aici
 

~~~Dupa 33 de ani~~~A crescut intr-o familie de parinti pocaiti. A fost dus la biserica de mic. A auzit corul cantand, versete biblice recitate, predici bune. La 19 ani, in gara din Arad, parintii lui plangeau. Mergea in armata. Pentru prima data, departe de... casa. Dupa un an s-a reintors. Bucuria parea din nou sa fie reintregita pentru ca toti cei 4 copii erau acasa.
Traiasca Marele Imparat!
Slavit sa fie Dumnezeu Tatal si Domnul Isus.Am plans citind aceasta poezie si mi-am adus aminte de fratii mei care sunt inca in lume,departe de parinti si de Dumnezeu.Acum 1 an jumate m-am intors si eu acasa,dupa 10 ani de pribegie in lumea de pacate.Dar acum sunt acasa,si e tare bine. Traiasca Domnul in veci.Amin!
Adăugat în 27/04/2009
slava Domnului si pentru aceasta poezie care dovedeste o inima cu adevarat schimbata!!!
Adăugat în 27/04/2009
Schimbat pentru vesnicie...
un adevatat exemplu al credintei...33 de ani pe genunchi, cu lacrimi in ochi si fruntea plecata de durere, dar azi mai mult decat biruitori...fiti binecuvantati de Tata!
Adăugat în 27/04/2009
Am audiat poezia dvs. recitata: fara cuvinte.
Adăugat în 27/04/2009
campioni
Cred ca parintii care s-au rugat 33 de ani sunt campioni la perseverenta.

Adăugat în 27/04/2009
tarziu, dar nu prea tarziu
Adăugat în 27/04/2009
slava Domnului pt ca El inca mai lucreaza
Adăugat în 27/04/2009
Cristi, imi place. Tu ai pasiune pentru tot ceea ce faci!
Adăugat în 28/04/2009
Cei ce sunt scrisi in cartea vietii Dumnezeu intr-un final ii aduce acasa oricat ar fi ei de rataciti.Slavit sa fie EL ca n-ea ales sa fim din turma LUI!
Adăugat în 28/04/2009
Vreau sa va comunic ca in curand cu voia DOMNULUI am sa inchei si eu legamntu prin apa,iar cand am citi poiezia si am ascultato am stiut ca asta am sa-o recit si eu...BINECUVANTAT SA FIE NUMELE LUI..AMIN
Adăugat în 29/04/2009
lacrimile parintilor
Eu cred ca Dumnezeu nu ramane insensibil la lacrimile bunicilor,parintilor care sunt varsate pentru copiii/nepotii lor...mai ales cand aceea persoana a fost dusa la binecuvantare...Dzeu le vorbeste cu pace,cu calm prima oara,iar daca ei se incapatineaza El poate sa-i aduca pe cale si in alt mod,poate care ne e asa de usor..pentru ca ii are in plan....am un frate care s-a departat de adevar...dar eu cred si vad ca Dl nu-l lasa...si sunt momente cand e sensibilizat de Duhul Sfant..ma rog si plang adesea cand aud sau vad copii care se departeaza da Dzeu pt. ca ma gandesc la parinti lor care sufera si striga la Dzeul lor pt.ei...Dl sa fie acela care sa lumineze fiecare minet si sa constientizeze caci fara El suntem nimic si nimeni....Slavit sa-i fie numele Lui..Dl sa va binecuvinteze!
Adăugat în 29/04/2009
despre poezie
sa ne ajute D-zeu sa Il slujim cu daruire ca sa avem parte de rapire
Amin!
Adăugat în 29/04/2009
Slavit sa fi Domnul
Am citit cu lacrimi poezia ,am si ascultato , am primit noi sperante , si sper ca intro zi vor veni si copii mei acasa , pt ca ma rog pt ei de 36 de ani , si stiu ca asa cum lucreaza Domnul noi nu stim , el stie sa faca surprize copiilor Lui . Multumesc mamelor care se roaga pt copii lor , Domnul sa ne ajute sai purtam in rugaciune , pe cei dragi , si nu numai pe ai nostri ci pe toti cei nemintuiti din Tara noastra , va multumesc si domnul sa va binecuvinteze AMIN .
Adăugat în 29/04/2009
,,Si s-a sculat, si a plecat la tatal sau.Cand era inca departe, tatal sau la vazut,si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe gurmazul lui, si l-a sarutat mult.
Fiul i-a zis:,,Tata am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta,nu mai sunt vrednic sa ma mai numesc fiul tau."
Dar tatal a zis robilor sai :,,Aduceti repede haina cea mai buna,si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel in deget,si ncaltaminte in picioare.
Aduce-ti vitelul cel ingrasat si taiati-l.Sa mancam si sa ne veselim; caci acest fiu al meu era mort si a inviat; a fost pierdut si regasit."
Adăugat în 29/04/2009
as vrea sa il felicit pe acel unchi si sa ii spun ca nu e singurul,din pacate.am 35 ani si m-am botezat in 12 aprilie anul acesta.am avut o soarta aproape identica cu a fratelui Dorel.M-am casatorit la 28 de ani si dupa 3 ani am divortat.am cazut in patima alcoolului si pana anul acesta am agonisit DOAR datorii din pacate.castigam binisor ,dar nu imi ajungeau sa ma intretin pe mine si bineinteles prietenii care erau nelipsiti in zilele de salariu.asa ca drept urmare pe deasupra dupa 13 ani de sofer profesionist,mi-am pierdut si carnetul in urma unui accident unde limita alcoolemiei era demult depasita.dar slavt sa fie bunul Dumnezeu,m-am intalnit cu un actual frate intamplator in 31 decembrie si m-a chemat sa merg la biserica din nou cu ei(in urma cu 5 ani am mai fost cu el si de atunci nu ne-am mai intalnit)el intamplator s-a muutat si pe deasupra am pierdut si numarul lui de telefon.mergand la biserica in luna ianuarie,(mie imi placea nespus de mult si in urma cu 5 ani)mi-a dat de gandit o fraza a pastorului care zicea cam asa :ziua de maine nu e a noastra asa ca nu amana mantuirea ta.mi-a dat de gandit si m-a intrebat fratele ca nu as vrea sa ma botez?am zis ca e prea devreme si ca nu sunt pregatit ,dar a doua duminica a fost o slujba si niste cantari care parca mi-a dat un nou rost in viata.a doua saptamana mi-am si depus cererea de botez,iar in 12 aprilie am avut botezul in apa.ii multumesc Domnului ca a lucrat in viata mea si ca pe fiul risipitor a hotarat sa ma primeasca si pe mine inainte de a fi prea tarziu.parca si acum aud notele cantarii ,, M-am hotarat sa il urmez pe Isus ,,inainte de intrarea in apa botezului .
Adăugat în 30/04/2009
Glorie Domnului
Am lacrimi in ochi.....pentru ca Dumnezeu are o indelunga rabdare cu Copii Lui....Ma regasesc in aceasta marturie a fratelui Dorel si cea fratelui Pop Rares si ma alatur lor si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a iubit enorm si ne numaram printre Copii Lui alesi cu care a avut atatia ani rabdare....cu mine a avut 23 de ani.23 de ani de pribegie intr-o lume murdara si plina de pacat,in care imi cautam fericirea si bucuria in oricare alt loc.....dar nu la El.Dumnezeu mi-a vorbit in 3 ianuarie 2008,si l-am ascultat.Acum cand privesc in urma la viata mea, ma uit cu scarba la tot trecutul meu si ma intreb cum am putut sa il intristez pe Dumnezeu cand El mi-a aratat doar bunatate,sa ii fac pe parintii mei sa sufere atat de mult...?Dar le multumesc din suflet pentru ca nu au obosit sa se roage pentru mine 23 de ani......23 de ani in care au postit si sau rugat nencetat si Dumnezeu le-a raspuns rugaciunilor pentru ca au stat in credinciosie langa El.In toti acesti 23 de ani Dumnezeu mi-a dat binecuvantari din plin chiar daca nu meritam,dar Dumnezeu ma iubit si ma iubeste si acum ,de-aceea ii voi da Slava in veci, si zi si noapte ma rog sa ma ierte si ii multumesc pentru aceasta dragoste neconditionata pe care a avut-o.Pentru cei care inca nu s-au intalnit cu Domnul,ma rog ca Dumnezeu sa aduca o zi pentru fiecare in viata lor ,o zi in care sa isi predea inima Lui pentru ca merita.Traiesc clipe de fericire acum pentru ca Dumnezeu e Conducatorul vietii mele.Abia acum am gasit fericirea adevarata.Dumnezeu sa ne-ajute pe toti sa traim cate zile ne mai da Domnul alaturi de El ,in sfintenie si sa ramanem neintinati intr-o lume murdara.PACE TUTUROR!
Adăugat în 30/04/2009
Nimeni nu-i ca Tata!Numai la El gasesti iubire si indelunga rabdare!Tot raul lucreaza spre binele celor cel iubesc pe Domnul.....Asa s-a intamplat si-n acest caz,incaodata Dzeu ne-a aratat ca,noi,Copii Lui suntem mai mult decat biruitor!!!!Acesti fratii sunt un model de credinta si indelunga rabdare,Dzeu sa-i binecuvinteze!
,,Frate mi-e inima plina de bucurie sa aud ca-i revenit acasa!Fie ca Tata sa te intareasca si sa te ajute sa aduci rod!!!”
Adăugat în 30/04/2009
Te glorific TATA,
Uneori tindem sa spunem ca este tarziu dar DOMNUL ISUS care este SUVERAN Slavit sa-i fie NUMELE niciodata nu ajunge prea tarziu.Si eu sunt una dintre milioanele de mame si impreuna cu sotul meu am varsat lacrimi pentru copii nostri .GLORIE DOMNULUI ca- n Marea Bunatate ne-a raspuns la rugaciune dupa 3-4ani .(La toate astea nu avem nici un merit , toata Slava I se cuvine .Convingerea mea ca mama este ca in IUBIREA LUI Ii sta la indemana sai aduca ffff repede acasa pe copii nostri dar marea problema nu sunt ei suntem chiar noi .Cand mi-am dat seama ca am gresit si mi-am recunoscut vina inaintea DOMNULUI,-ATUNCI mi-am venit in fire si DOMNUL m-a luminat, mi-a dat si CUVANT m-a intarit, m-a mangaiat mi-a spus sa nu m-ai pang vezi IEREMIA cap 31 v16-17 apoi mi-a cerut sa-i cant cantari de lauda si de adorare . Dragi mame ma adresez voua ,,Ca sa putem avea copiii inapoi acasa DOMNuL ISUS vrea sa schimbe viata noastra ,caracterul nostru in intregime altfel v-or veni acasa si ce
gasesc?Probabil v-or fi indurerati si v-or incepe ei sa se roage pentru parinti ca DOMNUL sa-i aduca pe parinti acasa .Si de altfel nu v-om simti adevarata bucurie a intoarcerii lor acasa daca nu ne lasam transformati de mana olarului .A scris Mihaela -Stg . de la Ribera -Spania
Adăugat în 02/05/2009
resursa pt crestini!
Buna confesiune!
Asa e normal si natural sa se intample atunci cand cresti intr-un mediu religios din care regenerarea(nasterea din nou cu primirea Duhului Sfant in viata ta personal)nu are loc, si nici nu se promoveaza decat vag, printre milioanele de atentionari despre batic si tinuta decenta la adunare. Omul in viata are nevoie nu numai de aflarea marturiei despre nasterea/viata/moartea/invierea/inaltarea/revenirea Domnului Isus Hristos, are nevoie ca sa creada/accepte persoana Duhului Sfant in viata sa, pentru a se naste din nou - RE-GE-NE-RA-RE.....
Adăugat în 04/05/2009
a inceput cu iesitul la cofetarie?
In ce biserica a crescut? Stiu ca pe vremuri fratii nostri erau foarte exclusivisti. Pentru ei unul care nu se tundea chilug nu avea dragoste pentru Dumnezeu sau femeia care se opunea nasterilor de copii, asta insemnand sa nasca cat timp era fertila, fara sa se gandeasca daca mai rezista sa duca sarcini la rand, sa nu doarma ani la rand noptile intregi sau sa refuze sa se gandeasca ca sotul ei lucreaza de dimineata pana seara si ei abia mai pot sa hraneasca copiii pe care ii au deja, nu era mantuita. Fratii aceia de demult puneau sarcini mult prea grele pe bietele oi care sincer il iubeau pe Dumnezeu.

Tot ei erau cei care il desconsiderau pe un biet tanar care isi aranja freza sau dorea sa serveasca o prajitura si un suc la o cofetarie. Acei tineri se simteau exclusi de privirile prea sfinte ale batranilor si se credeau cazuti de la credinta inainte sa fie. asa se ajungea la casatorii in lume dupa ce au servit sucuri la cofetarie, pentru ca viata sumbra din bisericile penticostale nu ii atrageau si asta era egal cu iubirea de lume.

Ce au uitat fratii nostri de atunci erau dragostea lui Dumnezeu, bucuria si pacea cereasca care nu aveau nici o legatura cu poverile puse de ei din prea multa ravna fara pricepere.
Adăugat în 24/01/2011 de gabriela_esty
Statistici
  • Vizualizări: 6039
  • Export PDF: 6
  • Recomandări email: 1
  • Comentarii: 21
  • Gramatical 1
  • deliaEstera  ok

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • deliaEstera  lipsesc

    Diacritice 0 1
  • Conținut 1
  • deliaEstera  fara album

    Conținut 0 1
Opțiuni