Trebuie sa aduca jertfe
"Si din pricina aceastei slabiciuni, trebuie sa aduca jertfe atat pentru pacatul lui, cat si pentru al norodului" (Evrei 5:1-3-9).
Fie ca sa cunoastem ziua cercetarii si sa pretuim harul distins care nu a fost aratat ingerilor. Versetul acesta este in contextul in care Pavel vorbeste de natura slujbei preotesti in general, cu toate ca este apoi aplicata la Domnul Isus Hristos. Ni se spune:
1. Ce fel de fiinta trebuie sa fie marele preot. El trebuie sa fie ales dintre oameni, trebuie sa fie un om ca noi insine, os din oasele noastre, carne din carnea noastra si duh din duhul nostru, un partas al naturii noastre si un purtator de stindard printre zecile de mii. Aceasta implica ca: a) acel om a pacatuit; b) ca Dumnezeu nu va permite omului pacatos sa vina la la El imediat si singur, fara un mare preot care trebuie ales dintre oameni; c) ca lui Dumnezeu i-a facut placere sa ia pe cineva dintre oameni prin care sa poata sa se apropie de om, in speranta ca Dumnezeu i-ar putea primi cu cinste; d) ca acum fiecare om va fi bine primit de Dumnezeu, care vine la El prin acest preot al Lui.
2. La ce era chemat marele preot? a) El era ordinat pentru ca sa poata oferi darurile ori jertfele de buna voie ale oamenilor, pentru slava Lui, ca si o recunoastere ca tot ce este al nostru este de la El si pentru El; noi nu avem nimic, numai ce Lui ii face placere sa ne dea si din al Lui noi oferim un prinos al recunostintei. si pentru binele oamenilor: "Ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate" (Evrei 5:1). Aceasta implica ca tot ce aducem lui Dumnezeu trebuie sa fie din bunavointa noastra si nu fortat, trebuie sa fie un dar, dat si nu luat de la noi. Si tot ce aducem lui Dumnezeu trebuie sa treaca prin mainile marelui preot ca si agent mijlocitor intre om si Dumnezeu. b) Preotul este ordinat sa aduca jertfe, si anume, jertfele erau desemnate sa fie aduse ca sa faca ispasire, pentru ca pacatul sa fie iertat si pacatosul acceptat. Astfel Hristos este un astfel de mare Preot care poate sa satisfaca ambele parti. Faptele noastre bune trebuie sa fie prezentate de Hristos pentru a ne face acceptabili lui Dumnezeu iar faptele rele sa fie jertfa Lui insus, ca ele sa nu ne mai condamne si sa ne distruga.
3. Ce calificare trebuie sa aiba acest mare preot? (v.2) a) El trebuia sa fie unul care are mila fata de cele doua categorii de oameni: cei ignoranti si cei rataciti de pe calea adevarului, a datoriei si a fericirii. Marele preot trebuia sa fie unul care poate gasi in inima lui durere si sa mijloceasca la Dumnezeu pentru ei. El trebuia sa aiba bunavointa sa-i invete pe cei care erau greoi la pricepere. El trebuia sa fie unul care avea destula blandete ca sa-i aduca din caile ratacite, ale pacatului, mizeriei, la calea cea dreapta, cu rabdare si mila. b) El insusi era cuprins de slabiciuni si de aceea era in stare sa simpatizeze cu cei pacatosi. Hristos ca si om, s-a putut califica pentru slujba aceasta. El a luat asupra Lui slabiciunile noastre. Aceasta ne da noua un mare curaj ca sa apelam la El in toate necazurile pentru ca in toate intristarile poporului Lui, El este intristat.
4. Marele preot trebuia chemat de Dumnezeu. "Nici un om nu-si ia cinstea aceasta singur" (v.4). Nici un om nu ar trebui s-o faca si nici nu poate s-o faca legal, si daca o face este un uzurpator si va fi tratat ca atare. Slujba de mare preot era o slujba de o onoare deosebita. Aceasta insemna a fi angajat sa stai intre Dumnezeu si om pe de o parte, reprezentand pe Dumnezeu si voia Lui oamenilor. Pe de alta parte reprezenta pe om si cazul lui la Dumnezeu in lucrurile de cea mai mare importanta. Lui i se incredinta pe pe de o parte onoarea lui Dumnezeu, pe de alta apararea fericirii omului. Cu toate acestea, marele preot trebuia sa aduca jertfe si daruri, nu numai pentru altii, ci si pentru sine, pentru ca era om si era supus slabiciunii. Dar cand Domnul Isus a primit sa fie in slujba aceasta de la Dumnezeu, ca pe o cinste deosebita, nu a fost nevoie sa aduca jertfe pentru pacat, pentru ca El nu a avut pacat si-n gura Lui nu s-a gasit nici un viclesug (Isaia 53:9). Un asemenea mare Preot devine al nostru.
Poporul Domnului este un popor de preoti. Avem noi compasiune pentru cei rataciti si nestiutori de adevarurile Evangheliei si suntem gata sa-i invatam?
Fie ca sa cunoastem ziua cercetarii si sa pretuim harul distins care nu a fost aratat ingerilor. Versetul acesta este in contextul in care Pavel vorbeste de natura slujbei preotesti in general, cu toate ca este apoi aplicata la Domnul Isus Hristos. Ni se spune:
1. Ce fel de fiinta trebuie sa fie marele preot. El trebuie sa fie ales dintre oameni, trebuie sa fie un om ca noi insine, os din oasele noastre, carne din carnea noastra si duh din duhul nostru, un partas al naturii noastre si un purtator de stindard printre zecile de mii. Aceasta implica ca: a) acel om a pacatuit; b) ca Dumnezeu nu va permite omului pacatos sa vina la la El imediat si singur, fara un mare preot care trebuie ales dintre oameni; c) ca lui Dumnezeu i-a facut placere sa ia pe cineva dintre oameni prin care sa poata sa se apropie de om, in speranta ca Dumnezeu i-ar putea primi cu cinste; d) ca acum fiecare om va fi bine primit de Dumnezeu, care vine la El prin acest preot al Lui.
2. La ce era chemat marele preot? a) El era ordinat pentru ca sa poata oferi darurile ori jertfele de buna voie ale oamenilor, pentru slava Lui, ca si o recunoastere ca tot ce este al nostru este de la El si pentru El; noi nu avem nimic, numai ce Lui ii face placere sa ne dea si din al Lui noi oferim un prinos al recunostintei. si pentru binele oamenilor: "Ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate" (Evrei 5:1). Aceasta implica ca tot ce aducem lui Dumnezeu trebuie sa fie din bunavointa noastra si nu fortat, trebuie sa fie un dar, dat si nu luat de la noi. Si tot ce aducem lui Dumnezeu trebuie sa treaca prin mainile marelui preot ca si agent mijlocitor intre om si Dumnezeu. b) Preotul este ordinat sa aduca jertfe, si anume, jertfele erau desemnate sa fie aduse ca sa faca ispasire, pentru ca pacatul sa fie iertat si pacatosul acceptat. Astfel Hristos este un astfel de mare Preot care poate sa satisfaca ambele parti. Faptele noastre bune trebuie sa fie prezentate de Hristos pentru a ne face acceptabili lui Dumnezeu iar faptele rele sa fie jertfa Lui insus, ca ele sa nu ne mai condamne si sa ne distruga.
3. Ce calificare trebuie sa aiba acest mare preot? (v.2) a) El trebuia sa fie unul care are mila fata de cele doua categorii de oameni: cei ignoranti si cei rataciti de pe calea adevarului, a datoriei si a fericirii. Marele preot trebuia sa fie unul care poate gasi in inima lui durere si sa mijloceasca la Dumnezeu pentru ei. El trebuia sa aiba bunavointa sa-i invete pe cei care erau greoi la pricepere. El trebuia sa fie unul care avea destula blandete ca sa-i aduca din caile ratacite, ale pacatului, mizeriei, la calea cea dreapta, cu rabdare si mila. b) El insusi era cuprins de slabiciuni si de aceea era in stare sa simpatizeze cu cei pacatosi. Hristos ca si om, s-a putut califica pentru slujba aceasta. El a luat asupra Lui slabiciunile noastre. Aceasta ne da noua un mare curaj ca sa apelam la El in toate necazurile pentru ca in toate intristarile poporului Lui, El este intristat.
4. Marele preot trebuia chemat de Dumnezeu. "Nici un om nu-si ia cinstea aceasta singur" (v.4). Nici un om nu ar trebui s-o faca si nici nu poate s-o faca legal, si daca o face este un uzurpator si va fi tratat ca atare. Slujba de mare preot era o slujba de o onoare deosebita. Aceasta insemna a fi angajat sa stai intre Dumnezeu si om pe de o parte, reprezentand pe Dumnezeu si voia Lui oamenilor. Pe de alta parte reprezenta pe om si cazul lui la Dumnezeu in lucrurile de cea mai mare importanta. Lui i se incredinta pe pe de o parte onoarea lui Dumnezeu, pe de alta apararea fericirii omului. Cu toate acestea, marele preot trebuia sa aduca jertfe si daruri, nu numai pentru altii, ci si pentru sine, pentru ca era om si era supus slabiciunii. Dar cand Domnul Isus a primit sa fie in slujba aceasta de la Dumnezeu, ca pe o cinste deosebita, nu a fost nevoie sa aduca jertfe pentru pacat, pentru ca El nu a avut pacat si-n gura Lui nu s-a gasit nici un viclesug (Isaia 53:9). Un asemenea mare Preot devine al nostru.
Poporul Domnului este un popor de preoti. Avem noi compasiune pentru cei rataciti si nestiutori de adevarurile Evangheliei si suntem gata sa-i invatam?
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 847
- Export PDF: 4
Opțiuni
