Sfintirea templului uman
Textul - 2Cronici 5:1-14
Versetul de memorat - 1Corinteni 3:16
"Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?"
Un lucru pe care trebuie sa-l realizam cand mergem inaintea lui Dumnezeu este ca, daca lucrarea incredintata nu este facuta dupa randuielile divine, prezenta lui Dumnezeu nu este cu noi. Norul a fost ca si o aprobare a lui Dumnezeu ca slujba preotilor si inchinarea de afara a cantaretilor a fost primita. Dar preotii mai intai s-au sfintit (v.11). Este un timp cand trebuie sa lucram si este un timp cand sa ne bucuram in inchinare. Preotii, cred, au cazut in adorare inaintea lui Dumnezeu cand au vazut norul.
Cand norul a umplut Templul a umplut nu numai Locul Sfant in care slujeau preotii, dar si Sfanta Sfintelor, pentru ca v.13-14 mentioneaza "Casa" si anume "Casa Domnului". Petru spune, in epistola lui, ca noi suntem "o casa duhovniceasca". W. Nee ca si Pavel vorbeste despre om ca fiind format din trei parti: duh, suflet si trup. Duhul este Sfanta Sfintelor, sufletul este Locul Sfant, iar trupul este omul din afara. Duhul lui Dumnezeu locuieste in duhul omului. Numai la nivelui duhului omul comunica cu Dumnezeu. O intelegere cu intelectul nu este destul. Mintea este numai instrumentul duhului de a comunica omului din afara revelatia interioara. Preotii care faceau slujba in locul Sfant nu aveau o comunicare directa cu Dumnezeu, decat printr-un intermediar. Asa este si slujba care o facem la nivelul mintii. Numai cand perdeaua s-a rupt, accesul a fost deschis spre Sfanta Sfintelor. Numai Marele Preot era in contact direct cu Dumnezeu. Dar el nu putea intra oricum. El trebuia sa aduca jertfe pentru el si pentru popor in acelasi timp. El intra in Sfanta Sfintelor plin de cutremur. Un frate evreu ne-a spus ca in scrierile lor a ramas scris ca in Locul Sfant era agatata o franghie rosie, in fata perdelei. Cand Marele Preot intra sa faca slujba, daca jertfa era primita, franghia aceasta devenea alba. Dar 40 de ani inainte de daramarea ultimului Templu din Ierusalim, franghia niciodata nu s-a mai facut alba. Dumnezeu a fost suparat pe poporul Sau. Mahrama care ne impiedica sa vedem slava lui Dumnezeu este pacatul. In prezenta lui Dumnezeu nu putem veni decat daca ne sfintim, ne curatim.
Meditatia zilei: Imi pazesc eu piciorul cand intru in Casa Domnului?
Versetul de memorat - 1Corinteni 3:16
"Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?"
Un lucru pe care trebuie sa-l realizam cand mergem inaintea lui Dumnezeu este ca, daca lucrarea incredintata nu este facuta dupa randuielile divine, prezenta lui Dumnezeu nu este cu noi. Norul a fost ca si o aprobare a lui Dumnezeu ca slujba preotilor si inchinarea de afara a cantaretilor a fost primita. Dar preotii mai intai s-au sfintit (v.11). Este un timp cand trebuie sa lucram si este un timp cand sa ne bucuram in inchinare. Preotii, cred, au cazut in adorare inaintea lui Dumnezeu cand au vazut norul.
Cand norul a umplut Templul a umplut nu numai Locul Sfant in care slujeau preotii, dar si Sfanta Sfintelor, pentru ca v.13-14 mentioneaza "Casa" si anume "Casa Domnului". Petru spune, in epistola lui, ca noi suntem "o casa duhovniceasca". W. Nee ca si Pavel vorbeste despre om ca fiind format din trei parti: duh, suflet si trup. Duhul este Sfanta Sfintelor, sufletul este Locul Sfant, iar trupul este omul din afara. Duhul lui Dumnezeu locuieste in duhul omului. Numai la nivelui duhului omul comunica cu Dumnezeu. O intelegere cu intelectul nu este destul. Mintea este numai instrumentul duhului de a comunica omului din afara revelatia interioara. Preotii care faceau slujba in locul Sfant nu aveau o comunicare directa cu Dumnezeu, decat printr-un intermediar. Asa este si slujba care o facem la nivelul mintii. Numai cand perdeaua s-a rupt, accesul a fost deschis spre Sfanta Sfintelor. Numai Marele Preot era in contact direct cu Dumnezeu. Dar el nu putea intra oricum. El trebuia sa aduca jertfe pentru el si pentru popor in acelasi timp. El intra in Sfanta Sfintelor plin de cutremur. Un frate evreu ne-a spus ca in scrierile lor a ramas scris ca in Locul Sfant era agatata o franghie rosie, in fata perdelei. Cand Marele Preot intra sa faca slujba, daca jertfa era primita, franghia aceasta devenea alba. Dar 40 de ani inainte de daramarea ultimului Templu din Ierusalim, franghia niciodata nu s-a mai facut alba. Dumnezeu a fost suparat pe poporul Sau. Mahrama care ne impiedica sa vedem slava lui Dumnezeu este pacatul. In prezenta lui Dumnezeu nu putem veni decat daca ne sfintim, ne curatim.
Meditatia zilei: Imi pazesc eu piciorul cand intru in Casa Domnului?
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1302
- Export PDF: 4
Opțiuni
