"Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, La infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei." (Luca 2,7)

Fara indoiala ca, pentru o femeie aflata in luna a noua de sarcina, calatoria de la Nazaret la Betleem a fost una foarte dificila. Drumurile Palestinei erau arareori drepte si line, iar terenul era accidentat. Sosind la Betleem, Maria si Iosif nu aveau rude unde sa se poata odihni peste noapte. A lasa sa plece de la usa ta pe cineva din propria semintie, fara ca, mai intai sa-i oferi hrana si adapost, reprezenta o grava incalcare a bunei-cuviinte, dar casele si hanurile din Betleem erau arhipline. Descendentii lui Iuda, Beniamin si Levi impanzisera orasul.

Traditia afirma ca nasterea lui Isus a avut loc intr-o pestera in vecinatatea Betleemului, alti autori mentioneaza ca locul era, de fapt, "o cladire rudimentara in care erau adapostite vitele". La nastere, copiii evrei erau spalati cu apa, frecati cu sare si infasati in "scutece"... Copilul lui Dumnezeu nu a avut parte nici de o sala de maternitate, nici de un leagan sau de patut si nici de un loc de onoare in casa. Fiul lui Dumnezeu Si-a plecat capul intr-o iesle, plina cu fan pentru boi si pentru magarusi.

Legea romana nu-i pretindea Mariei sa fie prezenta la Betleem. Stiind ca timpul cand urma sa nasca era aproape si constienta ca profetia se referea la Betleem, ca fiind locul de nastere al lui Mesia, probabil ca ea singura a ales sa-l insoteasca pe Iosif. Oricare ar fi fost motivul, Imparatul imparatilor a coborat din curtile ceresti, de la tronul maririi lui Dumnezeu, intr-o cladire saracacioasa, in care isi gaseau vitele adapost, pe un pamant plin de intuneric si de pacat.

"Contempland intruparea Domnului Hristos in natura omeneasca, ramanem inmarmuriti in fata unei taine de nepatruns, pe care mintea omeneasca nu o poate intelege. Cu cat meditam mai mult asupra ei, cu atat mai uimitoare ni se pare. Cat de imens este contrastul dintre divinitatea lui Hristos si pruncul neajutorat din ieslea Betleemului! Cum am putea cuprinde distanta dintre Atotputernicul Dumnezeu si un copilas lipsit de orice ajutor? Privind la Hristos in trup de om, privim la Dumnezeu si vedem in El stralucirea slavei Sale, in chipul sau divin."