Sarea
"Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara, si calcata in picioare de oameni." (Matei 5,13)
Isus a folosit simbolul sarii pentru a indrepta mintea oamenilor catre influenta vietii crestine. Amestecandu-se cu ceilalti, crestinul poate sa ajunga la ei cu Evanghelia lui Hristos.
Principala tinta si responsabilitate a ucenicului lui Hristos este mantuirea celorlalti. Gustul sarii reprezinta puterea de viata a crestinului - iubirea lui Isus in inima, neprihanirea lui Hristos inundand viata. Pentru a fi un conservant eficient, sarea trebuie sa fie in contact direct cu alimentele. In acelasi fel, crestinii nu trebuie sa se retraga din mijlocul oamenilor, refuzand sa fie canale ale harului lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ramanem in strans contact cu semenii nostri si sa exercitam in lume o influenta spre bine.
Preotii presarau sare pe orice jertfa care era adusa de iudei la templu, pentru ca aceasta sa poata fi primita inaintea lui Dumnezeu. Sarea reprezinta neprihanirea Domnului Hristos.
Dar ce se intampla atunci cand sarea isi pierde gustul? Aceia, "care au doar o forma de evlavie, dar ii tagaduiesc puterea" (2 Timotei 3,5), sunt cresiti doar cu numele. Vietile lor nu mai reflecta dragostea lui Hristos pentru ceilalti. Fara puterea si fara iubirea Sa, crestinul "nu mai este bune de nimic". Vai de cel ce isi zice crestin, dar care devine o piedica inaintea cauzei imparatiei prin gresita prezentare a principiilor lui Hristos in viata sa. Un astfel de crestin este mai rau decat un necredincios. Crestinul care nu are o vie relatie personala cu Mantuitorul nu-l poate prezenta lumii. "Noi nu le putem da altora ceea ce noi insine nu avem".
In timp ce ascultau cuvintele lui Hristos, oamenii puteau sa vada sarea alba, stralucind pe cararile unde fusese aruncata, pentru ca isi pierduse gustul si, de aceea, nu mai era buna de nimic. Ea reprezenta foarte bine starea fariseilor si efectul religiei lor asupra societatii.
Isus a folosit simbolul sarii pentru a indrepta mintea oamenilor catre influenta vietii crestine. Amestecandu-se cu ceilalti, crestinul poate sa ajunga la ei cu Evanghelia lui Hristos.
Principala tinta si responsabilitate a ucenicului lui Hristos este mantuirea celorlalti. Gustul sarii reprezinta puterea de viata a crestinului - iubirea lui Isus in inima, neprihanirea lui Hristos inundand viata. Pentru a fi un conservant eficient, sarea trebuie sa fie in contact direct cu alimentele. In acelasi fel, crestinii nu trebuie sa se retraga din mijlocul oamenilor, refuzand sa fie canale ale harului lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ramanem in strans contact cu semenii nostri si sa exercitam in lume o influenta spre bine.
Preotii presarau sare pe orice jertfa care era adusa de iudei la templu, pentru ca aceasta sa poata fi primita inaintea lui Dumnezeu. Sarea reprezinta neprihanirea Domnului Hristos.
Dar ce se intampla atunci cand sarea isi pierde gustul? Aceia, "care au doar o forma de evlavie, dar ii tagaduiesc puterea" (2 Timotei 3,5), sunt cresiti doar cu numele. Vietile lor nu mai reflecta dragostea lui Hristos pentru ceilalti. Fara puterea si fara iubirea Sa, crestinul "nu mai este bune de nimic". Vai de cel ce isi zice crestin, dar care devine o piedica inaintea cauzei imparatiei prin gresita prezentare a principiilor lui Hristos in viata sa. Un astfel de crestin este mai rau decat un necredincios. Crestinul care nu are o vie relatie personala cu Mantuitorul nu-l poate prezenta lumii. "Noi nu le putem da altora ceea ce noi insine nu avem".
In timp ce ascultau cuvintele lui Hristos, oamenii puteau sa vada sarea alba, stralucind pe cararile unde fusese aruncata, pentru ca isi pierduse gustul si, de aceea, nu mai era buna de nimic. Ea reprezenta foarte bine starea fariseilor si efectul religiei lor asupra societatii.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1768
- Export PDF: 4
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.