„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!” (Isaia 6:3)

     Prorocul Isaia nu putea să păstreze tăcerea asupra momentului când L-a văzut pe Dumnezeu! De aceea putem citi și noi (Isaia 6:1-9): „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (v. 1-9) Nu am ales acest fragment din Scriptură ca să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Său, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-l lase pe Dumnezeu să-l schimbe. Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!