Ești taina lui Dumnezeu

De multe ori, trecem prin viață cu capul plecat, simțind că suntem doar niște trecători anonimi pe o stradă aglomerată. Ne uităm în stânga și în dreapta și vedem oameni care par mai importanți, mai reușiți, mai strălucitori. Și atunci, în inima noastră încolțește un gând amar: „Eu cine sunt? Sunt doar un om neînsemnat, un pumn de țărână care nu lasă nicio urmă.”

​Dar ascultă bine ce îți spune Cerul astăzi: Dumnezeu nu vede lumea așa cum o vedem noi. Noi ne uităm la ambalaj, El se uită la darul din interior. Noi numărăm banii sau laudele, El numără bătăile inimii care Îl caută.

​Gândește-te puțin la flăcările unei lumânări într-o catedrală uriașă. O singură lumânare pare mică, aproape nimic în fața zidurilor de piatră. Dar dacă stingi toate luminile, acea mică flacără devine cel mai important lucru din lume. Ea alungă întunericul, ea dă căldură, ea arată drumul. Așa ești și tu în ochii lui Dumnezeu. Poți să te simți ca o fărâmă de pământ sub picioarele altora, dar în acea fărâmă, El a pus o scânteie care nu va muri niciodată.
​Ești neînsemnat pentru lume? Poate, dar ești totul pentru Cel care te-a creat. El te-a țesut cu mâna Lui în pântecele mamei tale. El ți-a numărat firele de păr și cunoaște fiecare ofat pe care l-ai scos când erai singur în odaia ta. Pentru Dumnezeu, nu există oameni „mici”. Există doar copii iubiți.
​Chiar și țărâna din care ești făcut are o sfințenie a ei. Gândește-te că însuși Fiul lui Dumnezeu a ales să poarte acest trup de pământ. A mers pe picioarele care oboseau, a plâns cu lacrimi adevărate și a lăsat palmele Sale să fie străpunse pentru tine. Dacă tu ai fi fost singurul om de pe pământ, El tot ar fi venit să Te caute. Iată cât de „însemnat” ești în realitate!

​Nu te mai măsura cu măsura oamenilor. Ei văd doar ce ai reușit să aduni. Dumnezeu vede cât de mult ai încercat, cât de mult ai iertat și cât de mult ai iubit în tăcere. Acele momente în care ai ajutat pe cineva fără să știe nimeni, acele clipe în care te-ai rugat pentru un dușman sau ai răbdat o nedreptate fără să crâcnești – acelea sunt bijuteriile tale divine.
​Ești un templu viu, chiar dacă peretele de afară, trupul tău de țărână, pare crăpat sau vechi, înăuntru locuiește Împăratul. Nu te lăsa strivit de gândul că nu contezi. În marea grădină a lui Dumnezeu, nici-o floare nu este prea mică pentru a fi udată de roua Lui. ​Ridică ochii și zâmbește. Ești un pumn de pământ binecuvântat, purtat pe palmele veșniciei. Ești neînsemnat pentru cine nu te cunoaște, dar ești comoara de neprețuit a Celui care te-a chemat pe nume înainte de a se naște lumea. Chiar și înainte de a te plănui, a plănuit să te plănuiască.
Diana G. U.