Pacea celui nedreptățit

Toți ajungem, la un moment dat, în locuri în care nu ne-am dorit să fim. În locuri ale nedreptății, ale vorbelor grele, ale acuzațiilor nemeritate. Și eu am trecut pe acolo. Am trăit momente în care am simțit că nu mai am aer, în care am fost judecată greșit, înțeleasă greșit și rănită în tăcere. Am simțit cum nedreptatea nu doar te atinge, ci te apasă, te urmărește, îți slăbește puterea de a mai ridica privirea.
Au fost zile în care am adormit cu inima grea și m-am trezit tot cu ea. M-am întrebat: „Doamne, unde e dreptatea Ta? De ce trebuie să trec prin asta?” Nu primeam întotdeauna răspuns, dar Dumnezeu era acolo, chiar dacă eu nu înțelegeam.
Adevărul este că nedreptatea rănește, dar nu are putere să ne distrugă atunci când Dumnezeu se apropie de noi. În acele clipe, când nu mai știam ce să spun sau cum să mă apăr, El a început să lucreze înăuntrul meu. Nu a schimbat imediat situațiile și nu i-a schimbat imediat pe oameni, dar m-a schimbat pe mine. M-a învățat să-mi las dreptatea în mâinile Lui și să nu-mi mai țin inima legată de vorbele oamenilor.
Când am început să-i spun Lui adevărul inimii mele — „Doamne, mi-e greu, sunt rănită, nu e corect ce mi se întâmplă” — atunci a venit pacea. A venit încet, dar a venit. Nu a fost o pace care să șteargă totul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ci o pace care m-a ridicat peste ceea ce mi se întâmpla. O pace care mi-a spus fără cuvinte: „Eu sunt cu tine, nu te teme, Eu văd tot.”
Și în timp, am înțeles că Dumnezeu aduce pace celui nedreptățit nu prin explicații, ci prin prezența Lui. El știe cât putem duce. Știe cât ne doare. Știe când nu mai avem putere să răspundem și nici nu ne cere să răspundem. Ne cere doar să ne apropiem de El.
Încet, El a luat tensiunea din sufletul meu, a luat revolta, a luat oboseala. Mi-a dat puterea să nu mă răzbun, să nu păstrez amărăciunea și să nu las nedreptatea să devină identitatea mea. Mi-a dat puterea să merg înainte fără frică și fără povara de a demonstra ceva cuiva.
Astăzi pot să spun cu toată inima: și eu am fost nedreptățită, dar Dumnezeu mi-a adus pace. Nu pentru că meritam, nu pentru că eu am știut să fac ceva, ci pentru că El este credincios. El ridică pe cel rănit. El face dreptate în felul Lui și la timpul Lui. Iar pacea pe care o dă El nu depinde de oameni, nu depinde de circumstanțe și nu poate fi furată.
Pacea celui nedreptățit nu este o teorie. Este o lucrare reală a lui Dumnezeu în viața cuiva care a suferit, dar nu a fost lăsat singur. Este dovada că El încă vede, încă ascultă și încă vindecă.
Diana G. U.