Cuvintele care tac

Sunt momente în care cauți un cuvânt de la Dumnezeu și nu îl găsești. Citești, te rogi, întrebi, aștepți… și totuși pare că El tace. Iar tăcerea aceasta poate să doară. Îți poate da impresia că ești singur sau că rugăciunile tale s-au pierdut pe drum. Dar adevărul este unul simplu și plin de nădejde: Dumnezeu nu tace niciodată ca să te părăsească; El tace ca să te întărească.
Tăcerea lui Dumnezeu nu este respingere. Când Dumnezeu nu îți răspunde imediat, nu înseamnă că nu te ascultă. Din contră, tăcerea Lui este adesea semn că lucrează în ascuns. Așa cum o sămânță în pământ nu face zgomot când crește, tot astfel și lucrarea Lui prinde rădăcini în liniștea pe care nu o înțelegi.
Tăcerea te apropie de El, nu te îndepărtează. Dacă Dumnezeu ți-ar răspunde instant la fiecare rugăciune, poate ai rămâne la distanță — primind binecuvântarea, dar pierzându-L pe Cel care o dă. Tăcerea Lui te face să-L cauți pe El, nu doar soluția. Te învață să stai în prezența Lui chiar și fără explicații.
Când cuvintele tac, începe credința. Credința adevărată nu se vede în răspunsuri, ci în tăcere. Nu se vede când înțelegi, ci când totul e neclar. Adevărata credință spune: „Doamne, nu știu cum vei lucra, dar știu că ești aici.” Iar Dumnezeu primește această credință ca pe o jertfă prețioasă.
Tăcerea Lui îți modelează inima. Uneori nu suntem pregătiți să primim ceea ce cerem. Alteori cererea noastră trebuie schimbată, curățată, maturizată. Dumnezeu folosește tăcerea ca pe un atelier tainic în care ne îndreaptă dorințele, gândurile și pașii. Știi că tăcerea Lui te modelează atunci când, în loc să te răzvrătești, începi să spui: „Doamne, nu numai ce vreau eu, ci și cum vrei Tu.”
Tăcerea nu înseamnă că Dumnezeu nu vorbește. El vorbește prin pacea care rămâne în suflet, chiar dacă nu ai răspunsuri. Vorbește prin Cuvânt atunci când un verset îți rămâne agățat în inimă. Vorbește prin oameni, prin împrejurări, prin felul în care îți întărește răbdarea. Uneori vorbește chiar prin faptul că nu se schimbă nimic — ca să te învețe să te sprijini pe El, nu pe rezultat.
Așteptarea nu e risipă, ci investiție. Nu e în zadar niciun minut în care ai stat înaintea Lui fără să simți ceva. Dumnezeu ia fiecare suspin, fiecare rugăciune și fiecare tăcere și le pune ca pe pietrele unui drum care te duce mai aproape de voia Lui. El nu pierde nimic. Totul are un rost.
Nu fugi de tăcerea lui Dumnezeu. Nu o interpreta greșit. Stai în ea cu inima deschisă. Spune-I: „Doamne, chiar dacă nu-mi răspunzi acum, eu rămân lângă Tine.”
Acest „rămân” valorează mai mult decât orice cuvânt spus. La timpul potrivit, tăcerea Lui se va transforma în lumină. Și vei înțelege că în tăcere nu ai fost niciodată singur — ci ținut.
Diana G. U.