- Iov 31:28 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
- Iov 31:29 dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
- Iov 31:30 eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,
- Iov 31:31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,
- Iov 31:32 dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul,
- Iov 31:33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
- Iov 31:33 Sau: ca Adam. - Notă de subsol
- Iov 31:35 O, de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
- Iov 31:37 să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
- Iov 31:39 dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
- Iov 31:40 atunci să crească spini din el în loc de grâu şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.
- Iov 32:1 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
- Iov 32:2 Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
- Iov 32:3 Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, şi totuşi osândeau pe Iov.
- Iov 32:4 Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
- Iov 32:5 Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
- Iov 32:6 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni, de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
- Iov 32:7 Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.’
- Iov 32:8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
- Iov 32:9 Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
-