- Iov 31:7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
- Iov 31:8 atunci eu să semăn, şi altul să secere şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
- Iov 31:9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
- Iov 31:10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!
- Iov 31:11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
- Iov 31:12 un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
- Iov 31:13 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele când se certa cu mine,
- Iov 31:14 ce aş putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
- Iov 31:15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
- Iov 31:16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
- Iov 31:17 dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut şi el partea lui din ea,
- Iov 31:18 eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
- Iov 31:19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
- Iov 31:21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători,
- Iov 31:22 atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
- Iov 31:23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
- Iov 31:24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’,
- Iov 31:25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem,
- Iov 31:26 dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă
- Iov 31:27 şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –
-