- Iov 30:7 Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
- Iov 30:9 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
- Iov 30:11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
- Iov 30:12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
- Iov 30:13 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
- Iov 30:15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
- Iov 30:16 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine şi m-au apucat zilele suferinţei.
- Iov 30:19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
- Iov 30:24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
- Iov 30:25 Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
- Iov 30:26 Mă aşteptam la fericire, şi, când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi, când colo, a venit întunericul.
- Iov 30:27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
- Iov 30:28 Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig după ajutor.
- Iov 30:29 Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
- Iov 30:30 Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
- Iov 30:31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
- Iov 31:1 Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
- Iov 31:2 Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
- Iov 31:4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
- Iov 31:5 Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înşelăciune,
-