1. Pe inima lui Isus, capul meu voi pleca,
Atunci mă simt fericit, când odihnesc pe ea.
Cu grai dulce mă cheamă, Mântuitorul meu:
„Vino, odihneşte-te, aici la sânul Meu!”

R: /:Pe inima lui Isus, eu fruntea-mi voi pleca,
Sunt fericit de nespus când odihnesc pe ea! :/

2. În braţele lui Isus, trece tot ce-i lumesc,
De amăgirea lumii ranele-I mă scutesc,
Lanţul robiei cade, se-ndepartă frica,
Chiar lacrimi de aş vărsa, degrabă-or înceta.

3. Isus, Stânca inimii, pentru mine-ai murit,
La Tine sunt eu sigur, conducător iubit.
În linişte-oi aştepta, pân-o trece noaptea,
Şi apoi va străluci, zi veşnică a Ta.

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 106