1. Doamne, dă-mi în orice ceas,
s-aleg bine sfântu-Ţi glas,
din oricâte zgomote,
ca pe nişte clopote.
Fă întruna să rămâi,
tot la dragostea dintâi,
de-ar veni-ntristările,
/: să-mi astupe zările. :/

2. Şi în lumea de păcat
dă-mi să am un ochi curat,
şi-n ispită, Doamne, Tu
Îmi păzeşte sufletu'.
Îmi sădeşte dor în piept,
zi şi noapte să Te-aştept,
și să-Ţi fac căi netede,
/: să soseşti mai repede :/

3. Iar dacă vrăjmaşul vechi
șoapte mi-o sufla-n urechi,
Tu trimite îngerii,
să-l supună-nfrângerii.
Să-l alunge în pustiu,
unde nu e suflet viu,
și unde nu pregetă
/: vânt uscat şi secetă. :/

4. Fă, când drumul mi-i mai greu,
să Te ştiu veghind mereu,
cum presimt ogoarele,
de sub gheţuri soarele.
Iar târziu, când ai să laşi
ceaţă-n ochi şi plumb în paşi.
am să ştiu că vremea e
/: să mă-ntorc în PATRIE :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 335.