Pe piatra aspră-a vieţii
Să laşi o dâră fină
Din aurul virtuţii,
Din sfânta lui lumină.
Tu eşti chemat, tu eşti chemat
Să fii creştin cu-adevărat!
Și-n mâna ce-ți zdrobește,
A vieții tale floare,
Să lași parfumul dulce
Ca dar, spre-nviorare.
Iar celui ce-ți aruncă
A clevetirii piatră,
Dă-i pâinea rugăciunii
Și-a dragostei ce iartă.
Căci numai când cu bine
Răspunzi la rău în toate,
Viața ta oriunde
Să biruiască poate.
Atunci duci mântuire
Cu-adevărat prin lume
Și-atunci tu porți cu cinste
Al Domnului Sfânt nume.