1. Când fulgii de zăpadă cad în inima mea
Când se aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea
Mi-amintesc că de mult un Copil venit din cer
Căuta un locaș să Se nască în el
Însă nu s-a găsit nicio casă, niciun loc pentru El.
Ce trist adevar sună-n inima mea
Că deși a venit nu să ceara ci să dea
N-a găsit nici măcar un loc pentru El
Doar un staul sărac, în noaptea cu ger
Doar o iesle departe de suflet, departe de cer.

R: /:De aceea înalț dorinta mea s-ajungă la cer
Și prin ea Prunc Ceresc vreau iertare să-ți cer
Aș schimba de-aș putea istoria Ta
Și în loc de staul ți-aș da :/
Inima.

2. N-au fost zâmbete, căldură și nici pânză de înfășat
Nu Te-au alintat prieteni și nici somnul curat
Doar străini călători cercetând profeții
Și păstorii săraci au știut că ai venit
Și cu tot ce-au avut ei la Tine au venit în fața Ta.
Doar un staul, doar o iesle pentru Tine-au avut
Însă Tu ai primit-o și în ea Te-ai născut
Ce iubire să primești, să tranformi, să iubești
Si în ea Tu să pui multe daruri cerești
Niciodata eu nu voi uita ieslea Ta... .