Anonim V1 C V2 C [V1] Când fulgii de zăpadă cad în inima mea Când se aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea Mi-amintesc că de mult un Copil venit din cer Căuta un locaș să Se nască în el Însă nu s-a găsit nicio casă, niciun loc pentru El. Ce trist adevar sună-n inima mea Că deși a venit nu să ceara ci să dea N-a găsit nici măcar un loc pentru El Doar un staul sărac, în noaptea cu ger Doar o iesle departe de suflet, departe de cer. [C] /:De aceea înalț dorinta mea s-ajungă la cer Și prin ea Prunc Ceresc vreau iertare să-ți cer Aș schimba de-aș putea istoria Ta Și în loc de staul ți-aș da :/ Inima. [V2] N-au fost zâmbete, căldură și nici pânză de înfășat Nu Te-au alintat prieteni și nici somnul curat Doar străini călători cercetând profeții Și păstorii săraci au știut că ai venit Și cu tot ce-au avut ei la Tine au venit în fața Ta. Doar un staul, doar o iesle pentru Tine-au avut Însă Tu ai primit-o și în ea Te-ai născut Ce iubire să primești, să tranformi, să iubești Si în ea Tu să pui multe daruri cerești Niciodata eu nu voi uita ieslea Ta... .