1. In noaptea ce trecuse un vis eu am visat.
Era a judecății zi și Isus, Împărat.
Milioane de oameni în jurul Lui stăteau,
Dar Isus trist spre ei privi și astfel le vorbi:

R1: "Vai cât de rău îmi pare!
Plecați, nicicând nu v-am știut!
Vai, cât de rău îmi pare!
Mergeți cu-acel ce-n viață l-ați slujit!"

2. Dar a sosit și timpul spre mine a privi.
I-am spus atunci lui Isus că-n viață i-am slujit.
Atunci în marea carte El numele-mi căută,
Dar negăsindu-l trist privi și astfel îmi vorbi:

R2: "Vai cât de rău îmi pare
Căci rod în viată n-ai avut!
Vai cât de rău îmi pare;
Pleci cu acel ce-n viață l-ai slujit"

3. Soția și copiii în dreapta i-am zărit
Cu toții-n haine albe, cum e crinul inflorit.
Coroană de lumină pe capete purtau.
Fetița mea spre-min' privi și astfel îmi vorbi:

R3: "Ah, dragă, scumpe tată,
Ne pare rău că tu rămâi!
Noi te iubim, scump tată,
Dar tu în cer cu noi nu poți să vii!"

4. Când visul se sfârșise, cu ochii-nlăcrimați,
Priveam mirat în jurul meu de ceea ce vedeam,
Soția și copiii dormeau în somn adânc...
Atunci din somn mi-am revenit, în rugă implorând:

R4: "Tată, ce ești în glorii,
La Tine vreau acum să vin!
Viața mea Ți-o dau Ție,
La Tine vreau s-ajung, Rege Divin!"