Anonim V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] In noaptea ce trecuse un vis eu am visat. Era a judecății zi și Isus, Împărat. Milioane de oameni în jurul Lui stăteau, Dar Isus trist spre ei privi și astfel le vorbi: [C1] "Vai cât de rău îmi pare! Plecați, nicicând nu v-am știut! Vai, cât de rău îmi pare! Mergeți cu-acel ce-n viață l-ați slujit!" [V2] Dar a sosit și timpul spre mine a privi. I-am spus atunci lui Isus că-n viață i-am slujit. Atunci în marea carte El numele-mi căută, Dar negăsindu-l trist privi și astfel îmi vorbi: [C2] "Vai cât de rău îmi pare Căci rod în viată n-ai avut! Vai cât de rău îmi pare; Pleci cu acel ce-n viață l-ai slujit" [V3] Soția și copiii în dreapta i-am zărit Cu toții-n haine albe, cum e crinul inflorit. Coroană de lumină pe capete purtau. Fetița mea spre-min' privi și astfel îmi vorbi: [C3] "Ah, dragă, scumpe tată, Ne pare rău că tu rămâi! Noi te iubim, scump tată, Dar tu în cer cu noi nu poți să vii!" [V4] Când visul se sfârșise, cu ochii-nlăcrimați, Priveam mirat în jurul meu de ceea ce vedeam, Soția și copiii dormeau în somn adânc... Atunci din somn mi-am revenit, în rugă implorând: [C4] "Tată, ce ești în glorii, La Tine vreau acum să vin! Viața mea Ți-o dau Ție, La Tine vreau s-ajung, Rege Divin!"