1. Chemaţi cântările mereu,
Și-n locul bun şi-n locul greu,
/: Între vorbiri şi-ntre tăceri,
Între mâhniri şi mângâieri,
Între-ntâlniri şi depărtări,
/: Chemaţi plăcutele cântări. :/

2. Cântările vă vor scăpa,
De vorba sau tăcerea grea,
/: Vă vor fi foc când pre-ngheţaţi,
Și-nviorare când oftaţi,
Şi punte să vă regăsiţi,
/: Când nu puteţi să vă priviţi. :/

3. Cântaţi! - îndemnu-acesta, bun,
Nu numai, celor dragi li-l spun,
/: La ceilalţi şi mai mult l-aş vrea,
Cu cât li-e inima mai grea,
Cântarea-i fericit popas,
/: Să se-ntâlnească glas cu glas. :/

4. Cântaţi, căci de cântări aveţi,
Nevoie toţi, oricum sunteţi,
/: Și tineri şi bătrâni, oricâţi,
Vă-mbrăţişaţi sau vă urâţi,
Cântarea-i cel mai drag mijloc,
Să se aprindă foc din foc. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 221.
Autor text: Traian Dorz.