1. Din paradisul luminos,
Te coborai cu zor străbune
Spre Ierihonu-ntunecos,
Spre-adâncul zis, deşertăciune.
Nu te-aşteptai, dar s-a-ntâmplat,
Mulţimi de demoni năvăliră
Şi te-au bătut, te-au dezbrăcat,
De tot ce-i sfânt te jefuiră.
/: Plângeai zdrobit, făr‘ ajutor,
Aproape mort de-acea cruzime,
Când cobora încetişor
Un preot - legea din vechime. :/

2. Când te-a văzut, trecu grăbit,
N-avea putere de salvare.
Trecu şi jertfa, un levit,
Nici el nu ţi-a adus iertare.
Când moartea-ncet te dobora,
Din cotitura îngustată,
Un blând Samaritean venea,
Era Isus, se-opri îndată.
/: Doar singur El s-a aplecat,
Prin jertfa Sa te ridicase;
El rănile ţi-a vindecat,
Căci Duh şi Sânge Sfânt turnase. :/

3. Te-a dus pe-asinul harului
La han, Biserica divină.
Trăieşti lucrarea Duhului,
Pân‘ Domnul iarăşi o să vină.
„ Ai fost salvat ca să salvezi “
Ți-a zis Isus la despărţire,
„Să mergi, să-nveţi, să echipezi,
Să chemi mereu la mântuire“.
Dă ajutor celui lipsit,
Când se îndreaptă spre pieire.
Doar pentru toţi a pătimit
Isus, prin jertfa de iubire.
Ce minunat, ce glorios
Va fi când o s-auzi odată:
„Rob silitor şi credincios,
Primeşte raiul ca răsplată“.