1. Din Neapole spre Macedonia Pavel a plecat
Şi-n cea dintâi cetate cu grăbire a debarcat
Acolo câteva zile în şir el a şezut
La Filipi, da, la Filipi o ce minunat ţinut.

2. Într-una din zilele acelea în ziua de sabat
Ieşind afară din cetate şi s-a îndreptat
Spre râu să caute un loc de rugăciune şi s-a dus
Să se închine cu evlavie Domnului Isus.

3. Lângă râu se aşezase Pavel stând de vorbă cu nişte femei
Căci erau strânse laolaltă după cum au ele obicei
Pavel le vestea vestea cea bună că prin ea poţi să fii mântuit
Cum Isus batjocorit de lume pe calvar s-a jertfit

4. Şi cum stă el acolo şi le predica
Din viata Domnului Isus și despre moartea Sa
Observă Pavel că una din ele a primit
Cuvântul pe care cu dragoste el l-a vestit .

5. Căci Domnul îi deschise inima şi a crezut
În cele ce auzise şi îndată a priceput
Că trebuie să se despartă de acele femei
Şi îndată a fost botezată ea şi casa ei.

6. Femeia aceea temătoare de cuvântul adevărului
Nu era doar decât o creştină ce păşea pe calea Domnului
Dar avea o inima deschisă şi de aceea Domnul o iubea
Veţi fi dragi surori şi voi iubite de veţi face ca şi Lidia.

7. Şi după ce a fost botezată casa ei şi ea
Spre Pavel şi spre toţi acei care-l însoţeau
Cu dragoste a privit zicând ;Dacă mă socotiţi
Că-s credincioasă Domnului azi oaspeţii mei fiţi

8. Cu toţii au intrat în casa ei şi au rămas
Siliţi ca şi la ea să facă un popas
O cât de multă dragoste faţă de ei şi-a arătat
Surorilor această fapta-i demnă de urmat

9. Fiţi că Lidia în cuget şi-n credinţă şi în fapte de asemeni fiţi
Dacă vreţi că în ceruri o răsplată de la Domnul Isus să primiţi
Căci unind credinţa şi cu fapta împliniţi întocmai pe pământ
Ceea ce Domnul Isus vă cere prin al Său Sfânt Cuvânt.