1. /: Pune, Doamne, dragoste-ntre frați! :/
Să fim toți ca o brățară,
Care mâna-Ți înconjoară,
Ca un brâu de piatră rară,
Ca veșmântul Tău de in.
Să nu poată-a ne desparte
Nici prăpastie, nici moarte,
Ci cum scrie-n Sfânta Carte,
Să fim una pe deplin,
Ca veșmântul Tău de in.

2. /: Pune, Doamne, dragoste-ntre frați! :/
Când ne strângem la-nchinare,
Cât am fi de mulți sub soare,
Fă-ne, Doamne, cu-ndurare
O colibă și nu trei!
Nimeni să nu spuie-acolo,
„Sunt cu Pavel, sunt cu-Apolo!"
Și să fim de-acum încolo
Ca un stol de porumbei,
Să Te bucuri Tu de ei.

3. /: Pune, Doamne, dragoste-ntre frați! :/
Fă-ne Tu o harfă vie,
Ce sub mâna Ta mlădie,
Să-nălțăm o melodie,
Una, cât am fi de mulți!
Trupul Tău, ce azi e-n lume,
Cei ce-Ți frângem în Sfântu-Ți Nume,
Strânge-ne-ntr-un duh anume,
Gata pentru-a fi luați!
Pune, Doamne, dragoste-ntre frați!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 38.
Autor text: Costache Ioanid.