1. Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob
şi robul Tău ascultă.
/: Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grâul Tău un bob
/: şi dragoste... :/ (bis 2) mai multă! :/

2. Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
/: Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
/: în vremea de :/ (bis 2) zăbavă. :/

3. Vorbeşte, Doamne, căci sunt gol
şi-mi bate-n suflet vântul.
/: Căci mii de corbi îmi dau ocol
de când pe-al inimii pristol*
/: ţi-ai aşezat :/ (bis 2) Cuvântul. :/

4. Mai dă-mi din pâinea Ta un drob.
Și flacără, mai multă.
/: Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sunt rob
/: şi robul Tău :/ (bis 2) ascultă. :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 21.
Autor text: Costache Ioanid.
*Masa din mijlocul altarului