1. /: Sunt un firicel de floare, :/
Lângă crucea cu piroane.
/: Floarea-i mică, dealu-i mare;
Ce parfum să dea o floare?
Dar, ca mine, Domnul are
/: Milioane! ://

2. /: Sunt un fluier care-adună :/
Rătăcite oi sărmane
/: Când, pe ceruri, norii tună,
Cine-aude-o veste bună?
Dar, ca mine-n văi răsună
/: Milioane! ://

3. /: Sunt o rază din Golgota, :/
Lângă ţărmuri de oceane;
/: O scânteie-n vârf de stâncă,
Cine-o vede-n noapte-adâncă?
Dar, ca mine, mai sunt încă.
/: Milioane! ://

4. /: Sunt un călător pe lume, :/
Străbătând meridiane;
/: Fraţii mei de trup şi nume
Mă luară-n râs şi glume,
Dar eu am alţi fraţi în lume,
/: Milioane! ://

5. /: Sunt un abur care-adie :/
Şi se pierde prin liane,
/: Dar, în ziua ce-o să vie,
Nu un om şi nu o mie,
Ci ca mine-ar vrea să fie
/: Milioane! ://

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 351.
Autor text: Costache Ioanid.