1. Suferință, școală sfântă,
Dar al harului de sus,
Numai cei ce trec prin tine
Semăna-vor cu Isus.
Boaba lacrimei prelinsă
Pe obrazu-ndurerat,
Face sufletul mai vrednic,
Mai frumos și mai curat.

2. Suferință, taină-adâncă,
Purtătoare de cununi,
Cei ce te-nțeleg pe lume
Îi sfințești si-i faci mai buni.
Îi încununezi cu cerul
Și le dai puteri de foc,
Toate roadele credinței
Le aduni tu la un loc.

3. Suferință, cale-ngustă
Cu ocări, cu spini și cruci,
Câtă binecuvântare
La copiii tăi aduci!
Ce noian de bucurie,
Ce mărire pregătești
Ce ghirlande de lumină,
Pentru ei tu împletești!

4. Suferință, suferință,
Binecuvântată fii,
Pentru darurile toate
Ce-n adâncul tău le ții!
Dă-mi răbdare și putere
Dumnezeul meu Preasfânt,
Să port crucea suferinței,
Fără murmur pe pământ.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 51.