1. Nu-ţi urî duşmanii nici în gând măcar,
Nu-ntrista iubirea cu nici un amar.
Numai bunătatea arma ta s-o faci,
Şi blândeţea punte când răspunzi sau taci.

2. Uşa niciodată n-o-ncuia-n zăvor,
Orişicând să intre bietul călător.
Câinii blânzi să-ţi fie, prietenoşi oricând,
Orişicui îţi vine dragoste-arătând.

3. Lampa-ţi fie-aprinsă cum ai aştepta
Cineva să-ţi vină drag de undeva.
Masa-mbelşugată, patul primitor,
Totul să se vadă cald şi iubitor.

4. Când aşa-ţi vei face dragostei părtaşi,
Vor pleca prieteni câţi îţi vin vrăjmaşi.
Şi-n a ta căsuţă, mai mulţi an de an,
Vei avea doar prieteni şi nici un duşman.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 247.
Autor text: Traian Dorz.