Strofă 1
Tu singur îţi faci raiul şi-ţi pregăteşti cântarea
şi tu-ți albeşti veşmântul sfinţindu-ţi ascultarea
Refren
Tu singur, doar tu singur
îţi pregăteşti pe veci
odihna sau osânda
în care-ai să petreci.
Strofă 2
Tu singur îţi faci iadul şi-ţi pregăteşti scrâşnirea
şi tu-ţi zdrobeşti nădejdea - urmând împotrivirea.
Strofă 3
Tu singur judecata ţi-o pregăteşti cu fapta,
trăirea ta te-aşează de-a stânga sau de-a dreapta.
Strofă 4
Tu singur poţi acuma să scapi de la pierzare,
cât încă poţi întoarce să poţi afla iertare.
Strofă 5
Tu singur îţi poţi strânge în ceruri moştenire,
cât poţi mai face bine şi poţi umbla-n sfințire.
Strofă 6
Ferice-n veci de tine de-alegi cărarea bună,
lumina-ţi va fi haină şi soarele cunună.