1. Dacă două mâini rebele
nu te-ar ţine orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
și uitându-te la stele,
/: ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu, Dumnezeu :/

2. Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ţine surd mereu,
ai şopti: Ce meşter, oare,
scoate păsări cântătoare?
/: Şi ţi-ar spune orice floare:
Dumnezeu, Dumnezeu! :/

3. Dacă vraja-nstrăinării
nu te-ar ţine rob mereu,
Ai șopti în largul zării:
cine-i Tatăl îndurării?
/: Şi ţi-ar spune valul mării:
Dumnezeu, Dumnezeu :/

4. Dar de ţi-ai vedea veşmântul
Care-mbracă vechiul "eu",
ai umplea de plâns pământul!
și, primind cu drag Cuvântul,
/: L-ai simți în piept pe Sfântul
Dumnezeu, Dumnezeu :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 33.
Autor text: Costache Ioanid.